2 intrări

3 definiții

dogărésc, ~eáscă a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~éști / E: dogar + – esc] 1 Care aparține dogarului (1). 2 Referitor la dogar (2).

dogărésc, -eáscă adj. De dogar.

A DOGĂRÍ ~ésc intranz. A practica ocupația de dogar; a fi dogar. /Din dogar

Intrare: dogări
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dogări dogărire dogărit dogărind singular plural
dogărește dogăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dogăresc (să) dogăresc dogăream dogării dogărisem
a II-a (tu) dogărești (să) dogărești dogăreai dogăriși dogăriseși
a III-a (el, ea) dogărește (să) dogărească dogărea dogări dogărise
plural I (noi) dogărim (să) dogărim dogăream dogărirăm dogăriserăm, dogărisem*
a II-a (voi) dogăriți (să) dogăriți dogăreați dogărirăți dogăriserăți, dogăriseți*
a III-a (ei, ele) dogăresc (să) dogărească dogăreau dogări dogăriseră
Intrare: dogăresc
dogăresc
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)