2 intrări

3 definiții

dogăresc, ~ească a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ești / E: dogar + – esc] 1 Care aparține dogarului (1). 2 Referitor la dogar (2).

dogărésc, -eáscă adj. De dogar.

A DOGĂRÍ ~ésc intranz. A practica ocupația de dogar; a fi dogar. /Din dogar

Intrare: dogări
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dogări
  • dogărire
  • dogărit
  • dogărind
singular plural
  • dogărește
  • dogăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dogăresc
(să)
  • dogăresc
  • dogăream
  • dogării
  • dogărisem
a II-a (tu)
  • dogărești
(să)
  • dogărești
  • dogăreai
  • dogăriși
  • dogăriseși
a III-a (el, ea)
  • dogărește
(să)
  • dogărească
  • dogărea
  • dogări
  • dogărise
plural I (noi)
  • dogărim
(să)
  • dogărim
  • dogăream
  • dogărirăm
  • dogăriserăm
  • dogărisem
a II-a (voi)
  • dogăriți
(să)
  • dogăriți
  • dogăreați
  • dogărirăți
  • dogăriserăți
  • dogăriseți
a III-a (ei, ele)
  • dogăresc
(să)
  • dogărească
  • dogăreau
  • dogări
  • dogăriseră
Intrare: dogăresc
dogăresc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)