3 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOFTORÍ, doftoresc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (cu mijloace empirice); a doftorici. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). – Din doftor.

doftorí [At: DEX / Pzi: ~resc / E: doftor] (Pop) 1-3 vtr A (se) doftorici (1-3).

DOFTORÍ, doftoresc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (cu mijloace empirice); a doftorici. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). – Din doftor.

DOCTORÍ, doctoresc, vb.IV. Tranz. (Învechit) A îngriji un bolnav. Doctoream și încurajam soldații, care de multe ori mureau în brațele mele. RUSSO, O. 50. ◊ Refl. (Învechit; atestat în forma doftori) A se vindeca. Doctorii mă asigură că am numai plămînul stîng atacat și că cu îngrijiri multe mă pot doftori. BĂLCESCU, la GHICA, A. 578. – Variantă: doftorí vb. IV.

DOCTORÍ, doctoresc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav. 2. Refl. A se vindeca. [Var.: (pop.) doftorí vb. IV.] – Din doctor.

A SE DOCTORÍ mă ~ésc intranz. (despre bolnavi) A se face sănătos în urma unui tratament. /Din doctor

A DOCTORÍ ~ésc 1. tranz. (bolnavi) A trata cu mijloace empirice. 2. tranz. A fi doctor. /Din doctor

doftorésc v. tr. Fam. Lecuĭesc, vindec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

doftorí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doftorésc, imperf. 3 sg. doftoreá; conj. prez. 3 să doftoreáscă

doftorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doftorésc, imperf. 3 sg. doftoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. doftoreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DOFTORÍ vb. v. căuta, îndrepta, înfiripa, îngriji, însănătoși, întrema, înzdrăveni, lecui, reface, restabili, ridica, tămădui, trata, vindeca.

doftori vb. v. CĂUTA. ÎNDREPTA. ÎNFIRIPA. ÎNGRIJI. ÎNSĂNĂTOȘI. ÎNTREMA. ÎNZDRĂVENI. LECUI. REFACE. RESTABILI. RIDICA. TĂMĂDUI. TRATA. VINDECA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

doftorí, doftoresc, vb. tranz., refl. – (pop.) A (se) trata, a (se) îngriji, a (se) vindeca; a (se) doctori. – Din doctor.

Intrare: doftorire
doftorire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doftorire
  • doftorirea
plural
  • doftoriri
  • doftoririle
genitiv-dativ singular
  • doftoriri
  • doftoririi
plural
  • doftoriri
  • doftoririlor
vocativ singular
plural
Intrare: doctori
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • doctori
  • doctorire
  • doctorit
  • doctoritu‑
  • doctorind
  • doctorindu‑
singular plural
  • doctorește
  • doctoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • doctoresc
(să)
  • doctoresc
  • doctoream
  • doctorii
  • doctorisem
a II-a (tu)
  • doctorești
(să)
  • doctorești
  • doctoreai
  • doctoriși
  • doctoriseși
a III-a (el, ea)
  • doctorește
(să)
  • doctorească
  • doctorea
  • doctori
  • doctorise
plural I (noi)
  • doctorim
(să)
  • doctorim
  • doctoream
  • doctorirăm
  • doctoriserăm
  • doctorisem
a II-a (voi)
  • doctoriți
(să)
  • doctoriți
  • doctoreați
  • doctorirăți
  • doctoriserăți
  • doctoriseți
a III-a (ei, ele)
  • doctoresc
(să)
  • doctorească
  • doctoreau
  • doctori
  • doctoriseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • doftori
  • doftorire
  • doftorit
  • doftoritu‑
  • doftorind
  • doftorindu‑
singular plural
  • doftorește
  • doftoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • doftoresc
(să)
  • doftoresc
  • doftoream
  • doftorii
  • doftorisem
a II-a (tu)
  • doftorești
(să)
  • doftorești
  • doftoreai
  • doftoriși
  • doftoriseși
a III-a (el, ea)
  • doftorește
(să)
  • doftorească
  • doftorea
  • doftori
  • doftorise
plural I (noi)
  • doftorim
(să)
  • doftorim
  • doftoream
  • doftorirăm
  • doftoriserăm
  • doftorisem
a II-a (voi)
  • doftoriți
(să)
  • doftoriți
  • doftoreați
  • doftorirăți
  • doftoriserăți
  • doftoriseți
a III-a (ei, ele)
  • doftoresc
(să)
  • doftorească
  • doftoreau
  • doftori
  • doftoriseră
Intrare: doftori
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • doftori
  • doftorire
  • doftorit
  • doftoritu‑
  • doftorind
  • doftorindu‑
singular plural
  • doftorește
  • doftoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • doftoresc
(să)
  • doftoresc
  • doftoream
  • doftorii
  • doftorisem
a II-a (tu)
  • doftorești
(să)
  • doftorești
  • doftoreai
  • doftoriși
  • doftoriseși
a III-a (el, ea)
  • doftorește
(să)
  • doftorească
  • doftorea
  • doftori
  • doftorise
plural I (noi)
  • doftorim
(să)
  • doftorim
  • doftoream
  • doftorirăm
  • doftoriserăm
  • doftorisem
a II-a (voi)
  • doftoriți
(să)
  • doftoriți
  • doftoreați
  • doftorirăți
  • doftoriserăți
  • doftoriseți
a III-a (ei, ele)
  • doftoresc
(să)
  • doftorească
  • doftoreau
  • doftori
  • doftoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

doctori doftori

  • 1. învechit A îngriji un bolnav.
    exemple
    • Doctoream și încurajam soldații, care de multe ori mureau în brațele mele. RUSSO, O. 50.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se vindeca.
      surse: DLRLC sinonime: vindeca attach_file un exemplu
      exemple
      • Doctorii mă asigură că am numai plămînul stîng atacat și că cu îngrijiri multe mă pot doftori. BĂLCESCU, la GHICA, A. 578.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • doctor
    surse: DLRM

doftori popular familiar

etimologie:

  • doftor
    surse: DEX '98 DEX '09