O definiție pentru dodot


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

DÓDOT s. n. Absurditate, aiureală, prostie. (din dodă; cf. dondăni)

Intrare: dodot
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dodot
  • dodotul
  • dodotu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • dodot
  • dodotului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)