2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DODÍ, dodesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A găsi ceva din întîmplare, a da peste ceva; a pune mîna pe ceva, a înhăța. Mai ales crapu să vîră ca porcu în nămolu dîn fund și nu e chip să-l dodim. STĂNOIU, C. I. 82.

DODÍ, dodesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găsi ceva din întâmplare; a pune mâna pe ceva, a înhăța.

dodeĭesc v. tr. (vsl. dodĕĭati, sîrb. dódijati, dojaditi. V. nădăĭesc). Vechĭ. Incomodez, supăr, necăjesc, molestez (Cost. 1, 262). – Și dodăĭesc și dodiesc.

dodésc v. tr. (rudă cu dodiĭ). Vest. Brodesc, nemeresc: Vezĭ de maĭ dodește vre-o mătase (VR. 1928, 3, 361). A o dodi, a o brodi. V. zgodesc.

dodéz (mă) v. refl. (var. din dodesc). Trans. Mă ferchezuĭesc, mă spăl, mă peptăn.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

DODÍ, dodésc, vb. IV. Tranz. (Trans.) A o nimeri, a ghici fără să vrea. (din dodă)

Intrare: dodit
dodit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dodit
  • doditul
  • doditu‑
  • dodi
  • dodita
plural
  • dodiți
  • dodiții
  • dodite
  • doditele
genitiv-dativ singular
  • dodit
  • doditului
  • dodite
  • doditei
plural
  • dodiți
  • dodiților
  • dodite
  • doditelor
vocativ singular
plural
Intrare: dodi
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dodi
  • dodire
  • dodit
  • doditu‑
  • dodind
  • dodindu‑
singular plural
  • dodește
  • dodiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dodesc
(să)
  • dodesc
  • dodeam
  • dodii
  • dodisem
a II-a (tu)
  • dodești
(să)
  • dodești
  • dodeai
  • dodiși
  • dodiseși
a III-a (el, ea)
  • dodește
(să)
  • dodească
  • dodea
  • dodi
  • dodise
plural I (noi)
  • dodim
(să)
  • dodim
  • dodeam
  • dodirăm
  • dodiserăm
  • dodisem
a II-a (voi)
  • dodiți
(să)
  • dodiți
  • dodeați
  • dodirăți
  • dodiserăți
  • dodiseți
a III-a (ei, ele)
  • dodesc
(să)
  • dodească
  • dodeau
  • dodi
  • dodiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dodi

  • 1. regional A găsi ceva din întâmplare, a da peste ceva; a pune mâna pe ceva.
    exemple
    • Mai ales crapu să vîră ca porcu în nămolu dîn fund și nu e chip să-l dodim. STĂNOIU, C. I. 82.
      surse: DLRLC

etimologie: