2 intrări
14 definiții
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- etimologice (3)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dodei [At: PSALT. 265 / V: ~dăi, ~dii / Pzi: ~esc / E: vsl додбжити] (Înv) 1-2 vtr A (se) supăra. 3 vt A incomoda. 4 vt A deranja. 5 vr A se plânge. 6 vi A năvăli.
dodăi v vz dodei
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dodii v vz dodei
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dodă f. 1. Mold. doică; 2. Tr. lele, nană. [V. dadă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dódă f., pl. e (var. din dadă). Ban. Olt. Trans. Țață, lele.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dodăĭálă, dodăĭésc v. dodeĭ-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dodeĭesc v. tr. (vsl. dodĕĭati, sîrb. dódijati, dojaditi. V. nădăĭesc). Vechĭ. Incomodez, supăr, necăjesc, molestez (Cost. 1, 262). – Și dodăĭesc și dodiesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dodă (reg.) s. f., g.-d. art. dodei; pl. dode
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dodă s. f., g.-d. art. dodei; pl. dode
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dodă s. f., pl. dode
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
DODĂ, dode, s. f. 1. (Banat, Olt.) Termen cu care se adresează cineva surorii mai mari. 2. (Trans.; în limbajul copiilor) Mînă. 3. (Mold.) Termen cu care se adresează copiii fetelor sau femeilor nemăritate. (creație expresivă proprie copiilor, la fel ca și cocă; după Candrea, sensul 3. ar trebui pus în legătură cu sb. dodola = paparudă (1.) (> (Banat) dodolă), iar, după Scriban, sensul 1. e o variantă a lui dadă)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
dodă (dode), s. f. – 1. (Banat, Olt.) Formulă de adresare pentru sora cea mare. – 2. (Trans., în limbajul infantil) Mînă. – 3. (Mold.) Nume dat de copii femeilor cu părul lins. Creație expresivă de origine infantilă, ca și cocă. După Candrea, sensul 3 ar trebui pus în legătură cu sb. dodola „persoană travestită care ia parte la diverse rituri populare, pentru a chema ploaia” (› Banat dodolă); și după Scriban, sensul 1 este o var. de la dadă. – Der. dodi, vb. (Trans., a nimeri fără voie); dodii, s. f. pl. (în expresia în dodii, la întîmplare); dodot, s. n. (prostie, aiureală), cf. dondăni; dodoleț (var. dodoneț, dodoloț), adj. (rotund; neted).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dodăi (-ăesc, -it), vb. – A deranja, a neliniști, a întrista. – Var. dodei. Sl. dodĕjati (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 169; Cihac, II, 97), cf. sb. dodejati. Sec. XVI-XVII, înv. – Der. dodăială (var. dodeială), s. f. (supărare, necaz); dodăitor, s. m. (urmăritor, vrăjmaș); dodie, s. f. (supărare, deranj).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
dodei, dodeiesc, vb. IV (înv.) a supăra, a necăji, a incomoda.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |