2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dodei [At: PSALT. 265 / V: ~dăi, ~dii / Pzi: ~esc / E: vsl додбжити] (Înv) 1-2 vtr A (se) supăra. 3 vt A incomoda. 4 vt A deranja. 5 vr A se plânge. 6 vi A năvăli.

dodă f. 1. Mold. doică; 2. Tr. lele, nană. [V. dadă].

dódă f., pl. e (var. din dadă). Ban. Olt. Trans. Țață, lele.

dodăĭálă, dodăĭésc v. dodeĭ-.

dodeĭesc v. tr. (vsl. dodĕĭati, sîrb. dódijati, dojaditi. V. nădăĭesc). Vechĭ. Incomodez, supăr, necăjesc, molestez (Cost. 1, 262). – Și dodăĭesc și dodiesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

do (reg.) s. f., g.-d. art. dodei; pl. dode

do s. f., g.-d. art. dodei; pl. dode

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

DODĂ, dode, s. f. 1. (Banat, Olt.) Termen cu care se adresează cineva surorii mai mari. 2. (Trans.; în limbajul copiilor) Mînă. 3. (Mold.) Termen cu care se adresează copiii fetelor sau femeilor nemăritate. (creație expresivă proprie copiilor, la fel ca și cocă; după Candrea, sensul 3. ar trebui pus în legătură cu sb. dodola = paparudă (1.) (> (Banat) dodolă), iar, după Scriban, sensul 1. e o variantă a lui dadă)

dodă (dode), s. f.1. (Banat, Olt.) Formulă de adresare pentru sora cea mare. – 2. (Trans., în limbajul infantil) Mînă. – 3. (Mold.) Nume dat de copii femeilor cu părul lins. Creație expresivă de origine infantilă, ca și cocă. După Candrea, sensul 3 ar trebui pus în legătură cu sb. dodola „persoană travestită care ia parte la diverse rituri populare, pentru a chema ploaia” (› Banat dodolă); și după Scriban, sensul 1 este o var. de la dadă.Der. dodi, vb. (Trans., a nimeri fără voie); dodii, s. f. pl. (în expresia în dodii, la întîmplare); dodot, s. n. (prostie, aiureală), cf. dondăni; dodoleț (var. dodoneț, dodoloț), adj. (rotund; neted).

dodăi (-ăesc, -it), vb. – A deranja, a neliniști, a întrista. – Var. dodei. Sl. dodĕjati (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 169; Cihac, II, 97), cf. sb. dodejati. Sec. XVI-XVII, înv.Der. dodăială (var. dodeială), s. f. (supărare, necaz); dodăitor, s. m. (urmăritor, vrăjmaș); dodie, s. f. (supărare, deranj).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dodei, dodeiesc, vb. IV (înv.) a supăra, a necăji, a incomoda.

Intrare: dodei
dodei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dodăi
  • dodăire
  • dodăit
  • dodăitu‑
  • dodăind
  • dodăindu‑
singular plural
  • dodăiește
  • dodăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dodăiesc
(să)
  • dodăiesc
  • dodăiam
  • dodăii
  • dodăisem
a II-a (tu)
  • dodăiești
(să)
  • dodăiești
  • dodăiai
  • dodăiși
  • dodăiseși
a III-a (el, ea)
  • dodăiește
(să)
  • dodăiască
  • dodăia
  • dodăi
  • dodăise
plural I (noi)
  • dodăim
(să)
  • dodăim
  • dodăiam
  • dodăirăm
  • dodăiserăm
  • dodăisem
a II-a (voi)
  • dodăiți
(să)
  • dodăiți
  • dodăiați
  • dodăirăți
  • dodăiserăți
  • dodăiseți
a III-a (ei, ele)
  • dodăiesc
(să)
  • dodăiască
  • dodăiau
  • dodăi
  • dodăiseră
Intrare: dodă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • do
  • doda
plural
  • dode
  • dodele
genitiv-dativ singular
  • dode
  • dodei
plural
  • dode
  • dodelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)