12 definiții pentru dodecar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DODECAR, dodecari, s. m. Veche monedă turcească de aur, care a circulat și în Țările Române în sec. XIX. – Din ngr. dodekária „duzină”.

dodecar sn [At: (a. 1821) IORGA, S. D. XXII, 46 / V: (înv) ~dăc~ sm / Pl: ~i / E: ngr δωδεκαρυ] Monedă turcească de aur, care a circulat în trecut și în țările române.

DODECAR, dodecari, s. m. Veche monedă turcească de aur, care a circulat și în țările românești. – Din ngr. dodekária „duzină”.

DODECAR, dodecari, s. m. (Învechit) Monedă valorînd doisprezece lei vechi. Numără cele cincizeci de pungi de bani, în mahmudele, dodecari, funduci și rubiele. FILIMON, C. 132.

dodecar m. monedă veche din timpul lui Caragea, valorând 12 lei vechi: numără cele cincizeci pungi de bani în mahmudele, dodecari, funduci și rubiele FIL. [Gr. mod.].

dodecár m. (bgr. dodekári). O monetă care valora 12 leĭ vechĭ pe la 1800.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dodecar (dodecari), s. m. – Monedă turcească de argint, la începutul sec. XIX. Valora 12 taleri. Ngr. δωδεϰόρι, de la δώδεϰα „doisprezece” (Tiktin; Scriban; Gáldi 174).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dodecar, dodecri, s.m. (înv.) veche monedă turcească de aur, care a circulat și în Țările Române, în timpul lui Caragea (valora 12 lei vechi).

Intrare: dodecar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dodecar
  • dodecarul
  • dodecaru‑
plural
  • dodecari
  • dodecarii
genitiv-dativ singular
  • dodecar
  • dodecarului
plural
  • dodecari
  • dodecarilor
vocativ singular
plural
dodăcar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dodecar, dodecarisubstantiv masculin

  • 1. Veche monedă turcească de aur, care a circulat și în Țările Române în secolul XIX. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Numără cele cincizeci de pungi de bani, în mahmudele, dodecari, funduci și rubiele. FILIMON, C. 132. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.