11 definiții pentru doctrinar (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOCTRINAR, -Ă, doctrinari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține unei doctrine, privitor la o doctrină. 2. S. m. și f. Persoană care formulează și susține o doctrină. 3. S. m. și f. Persoană care aderă la unele păreri preconcepute, dogmatice. – Din fr. doctrinaire.

DOCTRINAR, -Ă, doctrinari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține unei doctrine, privitor la o doctrină. 2. S. m. și f. Persoană care formulează și susține o doctrină. 3. S. m. și f. Persoană care aderă la unele păreri preconcepute, dogmatice. – Din fr. doctrinaire.

doctrinar, ~ă [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr doctrinaire] 1 a Care aparține unei doctrine. 2 a Referitor la o doctrină. 3 smf Persoană care formulează și susține o doctrină. 4 smf Persoană cu atitudine dogmatică.

DOCTRINAR, -Ă, doctrinari, -e, adj. Cu caracter de doctrină, care ține de doctrină. ♦ (Substantivat, m.) Persoană care formulează sau susține o doctrină, reducînd-o la principiile fixe ale unui sistem. – Variantă: (învechit) doctrinariu (ODOBESCU, S. III 15) adj. m.

DOCTRINAR, -Ă adj. Care se referă la o doctrină sau generează o doctrină; de doctrină. // s.m. și f. Întemeietor, creator sau susținător al unei doctrine. [Cf. fr. doctrinaire].

DOCTRINAR, -Ă I. adj. referitor la o doctrină, care generează o doctrină. II. s. m. f. 1. cel care întemeiază sau susține o doctrină. 2. adept al unor păreri preconcepute, al unor sisteme dogmatice. 3. adept al doctrinarismului. (< fr. doctrinaire)

DOCTRINAR1 ~ă (~i, ~e) Care ține de o doctrină; care are la bază o doctrină. /<fr. doctrinaire

* doctrinár, -ă adj. și s. (fr. doctrinaire), Partizan al doctrineĭ: școală doctrinară. În politică, acela care nu admite nicĭ dreptu divin, nicĭ suveranitatea poporuluĭ, ci calea medie. În Francia, supt Restaurațiune, partizan al teoriilor politice de un liberalizm sistematic: Guizot a fost șefu doctrinarilor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

doctrinar adj. m., s. m., pl. doctrinari; adj. f., s. f. doctrina, pl. doctrinare

doctrinar adj. m., s. m., pl. doctrinari; adj. f., s. f. doctrinară, pl. doctrinare

doctrinar adj. m., s. m., pl. doctrinari; f. sg. doctrinară, pl. doctrinare

Intrare: doctrinar (adj.)
doctrinar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doctrinar
  • doctrinarul
  • doctrinaru‑
  • doctrina
  • doctrinara
plural
  • doctrinari
  • doctrinarii
  • doctrinare
  • doctrinarele
genitiv-dativ singular
  • doctrinar
  • doctrinarului
  • doctrinare
  • doctrinarei
plural
  • doctrinari
  • doctrinarilor
  • doctrinare
  • doctrinarelor
vocativ singular
plural
doctrinariu adjectiv masculin
adjectiv masculin (AM69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doctrinariu
  • doctrinariul
plural
  • doctrinarii
  • doctrinariii
genitiv-dativ singular
  • doctrinariu
  • doctrinariului
plural
  • doctrinarii
  • doctrinariilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

doctrinar, doctrinaadjectiv

  • 1. Care aparține unei doctrine, privitor la o doctrină. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.