11 definiții pentru doctrinar (adj.)
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DOCTRINAR, -Ă, doctrinari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține unei doctrine, privitor la o doctrină. 2. S. m. și f. Persoană care formulează și susține o doctrină. 3. S. m. și f. Persoană care aderă la unele păreri preconcepute, dogmatice. – Din fr. doctrinaire.
DOCTRINAR, -Ă, doctrinari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține unei doctrine, privitor la o doctrină. 2. S. m. și f. Persoană care formulează și susține o doctrină. 3. S. m. și f. Persoană care aderă la unele păreri preconcepute, dogmatice. – Din fr. doctrinaire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
doctrinar, ~ă [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr doctrinaire] 1 a Care aparține unei doctrine. 2 a Referitor la o doctrină. 3 smf Persoană care formulează și susține o doctrină. 4 smf Persoană cu atitudine dogmatică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOCTRINAR, -Ă, doctrinari, -e, adj. Cu caracter de doctrină, care ține de doctrină. ♦ (Substantivat, m.) Persoană care formulează sau susține o doctrină, reducînd-o la principiile fixe ale unui sistem. – Variantă: (învechit) doctrinariu (ODOBESCU, S. III 15) adj. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOCTRINAR, -Ă adj. Care se referă la o doctrină sau generează o doctrină; de doctrină. // s.m. și f. Întemeietor, creator sau susținător al unei doctrine. [Cf. fr. doctrinaire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOCTRINAR, -Ă I. adj. referitor la o doctrină, care generează o doctrină. II. s. m. f. 1. cel care întemeiază sau susține o doctrină. 2. adept al unor păreri preconcepute, al unor sisteme dogmatice. 3. adept al doctrinarismului. (< fr. doctrinaire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DOCTRINAR1 ~ă (~i, ~e) Care ține de o doctrină; care are la bază o doctrină. /<fr. doctrinaire
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
* doctrinár, -ă adj. și s. (fr. doctrinaire), Partizan al doctrineĭ: școală doctrinară. În politică, acela care nu admite nicĭ dreptu divin, nicĭ suveranitatea poporuluĭ, ci calea medie. În Francia, supt Restaurațiune, partizan al teoriilor politice de un liberalizm sistematic: Guizot a fost șefu doctrinarilor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DOCTRINARIU adj. m. v. doctrinar.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
doctrinar adj. m., s. m., pl. doctrinari; adj. f., s. f. doctrinară, pl. doctrinare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
doctrinar adj. m., s. m., pl. doctrinari; adj. f., s. f. doctrinară, pl. doctrinare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
doctrinar adj. m., s. m., pl. doctrinari; f. sg. doctrinară, pl. doctrinare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv masculin (AM69) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
doctrinar, doctrinarăadjectiv
- 1. Care aparține unei doctrine, privitor la o doctrină. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- doctrinaire DEX '09 DEX '98 DN