2 intrări

4 definiții

DOCTORÍ, doctoresc, vb.IV. Tranz. (Învechit) A îngriji un bolnav. Doctoream și încurajam soldații, care de multe ori mureau în brațele mele. RUSSO, O. 50. ◊ Refl. (Învechit; atestat în forma doftori) A se vindeca. Doctorii mă asigură că am numai plămînul stîng atacat și că cu îngrijiri multe mă pot doftori. BĂLCESCU, la GHICA, A. 578. – Variantă: doftorí vb. IV.

DOCTORÍ, doctoresc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav. 2. Refl. A se vindeca. [Var.: (pop.) doftorí vb. IV.] – Din doctor.

A DOCTORÍ ~ésc 1. tranz. (bolnavi) A trata cu mijloace empirice. 2. tranz. A fi doctor. /Din doctor

A SE DOCTORÍ mă ~ésc intranz. (despre bolnavi) A se face sănătos în urma unui tratament. /Din doctor

Intrare: doctori
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) doctori doctorire doctorit doctorind singular plural
doctorește doctoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) doctoresc (să) doctoresc doctoream doctorii doctorisem
a II-a (tu) doctorești (să) doctorești doctoreai doctoriși doctoriseși
a III-a (el, ea) doctorește (să) doctorească doctorea doctori doctorise
plural I (noi) doctorim (să) doctorim doctoream doctorirăm doctoriserăm, doctorisem*
a II-a (voi) doctoriți (să) doctoriți doctoreați doctorirăți doctoriserăți, doctoriseți*
a III-a (ei, ele) doctoresc (să) doctorească doctoreau doctori doctoriseră
Intrare: doctorit
doctorit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular doctorit doctoritul doctori doctorita
plural doctoriți doctoriții doctorite doctoritele
genitiv-dativ singular doctorit doctoritului doctorite doctoritei
plural doctoriți doctoriților doctorite doctoritelor
vocativ singular
plural
doctorire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular doctorire doctorirea
plural doctoriri doctoririle
genitiv-dativ singular doctoriri doctoririi
plural doctoriri doctoririlor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)