2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOCTORÍ, doctoresc, vb.IV. Tranz. (Învechit) A îngriji un bolnav. Doctoream și încurajam soldații, care de multe ori mureau în brațele mele. RUSSO, O. 50. ◊ Refl. (Învechit; atestat în forma doftori) A se vindeca. Doctorii mă asigură că am numai plămînul stîng atacat și că cu îngrijiri multe mă pot doftori. BĂLCESCU, la GHICA, A. 578. – Variantă: doftorí vb. IV.

DOCTORÍ, doctoresc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav. 2. Refl. A se vindeca. [Var.: (pop.) doftorí vb. IV.] – Din doctor.

A SE DOCTORÍ mă ~ésc intranz. (despre bolnavi) A se face sănătos în urma unui tratament. /Din doctor

A DOCTORÍ ~ésc 1. tranz. (bolnavi) A trata cu mijloace empirice. 2. tranz. A fi doctor. /Din doctor

Intrare: doctorire
doctorire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doctorire
  • doctorirea
plural
  • doctoriri
  • doctoririle
genitiv-dativ singular
  • doctoriri
  • doctoririi
plural
  • doctoriri
  • doctoririlor
vocativ singular
plural
Intrare: doctori
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • doctori
  • doctorire
  • doctorit
  • doctoritu‑
  • doctorind
  • doctorindu‑
singular plural
  • doctorește
  • doctoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • doctoresc
(să)
  • doctoresc
  • doctoream
  • doctorii
  • doctorisem
a II-a (tu)
  • doctorești
(să)
  • doctorești
  • doctoreai
  • doctoriși
  • doctoriseși
a III-a (el, ea)
  • doctorește
(să)
  • doctorească
  • doctorea
  • doctori
  • doctorise
plural I (noi)
  • doctorim
(să)
  • doctorim
  • doctoream
  • doctorirăm
  • doctoriserăm
  • doctorisem
a II-a (voi)
  • doctoriți
(să)
  • doctoriți
  • doctoreați
  • doctorirăți
  • doctoriserăți
  • doctoriseți
a III-a (ei, ele)
  • doctoresc
(să)
  • doctorească
  • doctoreau
  • doctori
  • doctoriseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • doftori
  • doftorire
  • doftorit
  • doftoritu‑
  • doftorind
  • doftorindu‑
singular plural
  • doftorește
  • doftoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • doftoresc
(să)
  • doftoresc
  • doftoream
  • doftorii
  • doftorisem
a II-a (tu)
  • doftorești
(să)
  • doftorești
  • doftoreai
  • doftoriși
  • doftoriseși
a III-a (el, ea)
  • doftorește
(să)
  • doftorească
  • doftorea
  • doftori
  • doftorise
plural I (noi)
  • doftorim
(să)
  • doftorim
  • doftoream
  • doftorirăm
  • doftoriserăm
  • doftorisem
a II-a (voi)
  • doftoriți
(să)
  • doftoriți
  • doftoreați
  • doftorirăți
  • doftoriserăți
  • doftoriseți
a III-a (ei, ele)
  • doftoresc
(să)
  • doftorească
  • doftoreau
  • doftori
  • doftoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

doctori doftori

  • 1. învechit A îngriji un bolnav.
    exemple
    • Doctoream și încurajam soldații, care de multe ori mureau în brațele mele. RUSSO, O. 50.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se vindeca.
      surse: DLRLC sinonime: vindeca attach_file un exemplu
      exemple
      • Doctorii mă asigură că am numai plămînul stîng atacat și că cu îngrijiri multe mă pot doftori. BĂLCESCU, la GHICA, A. 578.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • doctor
    surse: DLRM