2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOCTORICESC, -EASCĂ adj. v. doftoricesc.

DOCTORICESC, -EASCĂ adj. v. doftoricesc.

doctoricesc, ~ească a vz doftoricesc

DOCTORICESC ~ească (~ești) fam. 1) Care ține de doctori; propriu doctorilor. 2) Care ține de medicină; propriu medicinei; medical. /doctor + suf. ~icesc

DOCTORICI vb. IV v. doftorici.

DOFTORICESC, -EASCĂ, doftoricești, adj. (Pop.) De doctor; medical. [Var.: (fam.) doctoricesc, -ească adj.] – Doftor + suf. -icesc.

DOFTORICESC, -EASCĂ, doftoricești, adj. (Pop.) De doctor; medical. [Var.: (fam.) doctoricesc, -ească adj.] – Doftor + suf. -icesc.

DOFTORICI, doftoricesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (folosind mijloace empirice); a doftori. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). [Var.: (fam.) doctorici vb. IV] – Din doftor.

DOFTORICI, doftoricesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (folosind mijloace empirice); a doftori. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). [Var.: (fam.) doctorici vb. IV] – Din doftor.

doftoricesc, ~ească a [At: DEX / V: doct~ / Pl: ~ești / E: doftor + -icesc] (Pop) Medical.

doftorici [At: DEX / V: doct~ / Pzi: ~cesc / E: doftor] (Pop) 1 vt A îngriji un bolnav (cu mijloace empirice) Si: a doftori (1). 2 vr (D. bolnavi) A se trata Si: a se doftori (2). 3 vr (D. bolnavi) A se vindeca Si: a se doftori (3).

DOFTORICESC, -EASCĂ, doftoricești, adj. (Popular și familiar) De doctor, medical. Se mai ajută și ea, cum poate, cu meșteșugul doftoricesc. CAMIL PETRESCU, O. I 177. Trimisese cuconu Ioniță pe nepotul său... ca să învețe doftoriceasca știință. HOGAȘ, DR. II 95.

DOFTORICI, doftoricesc, vb. IV. Tranz. (Popular și familiar) A îngriji un bolnav folosind (mai ales) mijloace empirice. Îl doftoricise toată noaptea, cu leacuri. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 153.

A DOCTORICI ~esc tranz. pop. v. A DOCTORI. /v. a doctori

doftoricésc, -eáscă adj. (d. doftor, cu sufixu slav -ičeskiĭ). Vechĭ. Rar azĭ. Medical. – Ca adv. -ește.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

doftoricesc (înv., pop.) adj. m., f. doftoricească; pl. m. și f. doftoricești

doftorici (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doftoricesc, 3 sg. doftoricește, imperf. 1 doftoriceam; conj. prez. 1 sg. să doftoricesc, 3 să doftoricească

doftoricesc (pop.) adj. m., f. doftoricească; pl. m. și f. doftoricești

doftorici (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doftoricesc, imperf. 3 sg. doftoricea; conj. prez. 3 să doftoricească

doftoricesc adj. m., f. doftoricească; pl. m. și f. doftoricești

doftorici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doftoricesc, imperf. 3 sg. doftoricea; conj. prez. 3 sg. și pl. doftoricească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DOFTORICI vb. v. căuta, îndrepta, înfiripa, îngriji, însănătoși, întrema, înzdrăveni, lecui, reface, restabili, ridica, tămădui, trata, vindeca.

doftorici vb. v. CĂUTA. ÎNDREPTA. ÎNFIRIPA. ÎNGRIJI. ÎNSĂNĂTOȘI. ÎNTREMA. ÎNZDRĂVENI. LECUI. REFACE. RESTABILI. RIDICA. TĂMĂDUI. TRATA. VINDECA.

Intrare: doftoricesc
doftoricesc adjectiv
adjectiv (A83)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doftoricesc
  • doftoricescul
  • doftoricescu‑
  • doftoricească
  • doftoriceasca
plural
  • doftoricești
  • doftoriceștii
  • doftoricești
  • doftoriceștile
genitiv-dativ singular
  • doftoricesc
  • doftoricescului
  • doftoricești
  • doftoriceștii
plural
  • doftoricești
  • doftoriceștilor
  • doftoricești
  • doftoriceștilor
vocativ singular
plural
doctoricesc adjectiv
adjectiv (A83)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doctoricesc
  • doctoricescul
  • doctoricescu‑
  • doctoricească
  • doctoriceasca
plural
  • doctoricești
  • doctoriceștii
  • doctoricești
  • doctoriceștile
genitiv-dativ singular
  • doctoricesc
  • doctoricescului
  • doctoricești
  • doctoriceștii
plural
  • doctoricești
  • doctoriceștilor
  • doctoricești
  • doctoriceștilor
vocativ singular
plural
Intrare: doftorici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • doftorici
  • doftoricire
  • doftoricit
  • doftoricitu‑
  • doftoricind
  • doftoricindu‑
singular plural
  • doftoricește
  • doftoriciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • doftoricesc
(să)
  • doftoricesc
  • doftoriceam
  • doftoricii
  • doftoricisem
a II-a (tu)
  • doftoricești
(să)
  • doftoricești
  • doftoriceai
  • doftoriciși
  • doftoriciseși
a III-a (el, ea)
  • doftoricește
(să)
  • doftoricească
  • doftoricea
  • doftorici
  • doftoricise
plural I (noi)
  • doftoricim
(să)
  • doftoricim
  • doftoriceam
  • doftoricirăm
  • doftoriciserăm
  • doftoricisem
a II-a (voi)
  • doftoriciți
(să)
  • doftoriciți
  • doftoriceați
  • doftoricirăți
  • doftoriciserăți
  • doftoriciseți
a III-a (ei, ele)
  • doftoricesc
(să)
  • doftoricească
  • doftoriceau
  • doftorici
  • doftoriciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • doctorici
  • doctoricire
  • doctoricit
  • doctoricitu‑
  • doctoricind
  • doctoricindu‑
singular plural
  • doctoricește
  • doctoriciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • doctoricesc
(să)
  • doctoricesc
  • doctoriceam
  • doctoricii
  • doctoricisem
a II-a (tu)
  • doctoricești
(să)
  • doctoricești
  • doctoriceai
  • doctoriciși
  • doctoriciseși
a III-a (el, ea)
  • doctoricește
(să)
  • doctoricească
  • doctoricea
  • doctorici
  • doctoricise
plural I (noi)
  • doctoricim
(să)
  • doctoricim
  • doctoriceam
  • doctoricirăm
  • doctoriciserăm
  • doctoricisem
a II-a (voi)
  • doctoriciți
(să)
  • doctoriciți
  • doctoriceați
  • doctoricirăți
  • doctoriciserăți
  • doctoriciseți
a III-a (ei, ele)
  • doctoricesc
(să)
  • doctoricească
  • doctoriceau
  • doctorici
  • doctoriciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

doftoricesc, doftoriceascăadjectiv

  • 1. popular De doctor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: medical
    • format_quote Se mai ajută și ea, cum poate, cu meșteșugul doftoricesc. CAMIL PETRESCU, O. I 177. DLRLC
    • format_quote Trimisese cuconu Ioniță pe nepotul său... ca să învețe doftoriceasca știință. HOGAȘ, DR. II 95. DLRLC
etimologie:
  • Doftor + sufix -icesc. DEX '98 DEX '09

doftorici, doftoricescverb

popular
  • 1. tranzitiv A îngriji un bolnav (folosind mijloace empirice). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îl doftoricise toată noaptea, cu leacuri. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 153. DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • doftor DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.