2 intrări
23 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DOCTORICESC, -EASCĂ adj. v. doftoricesc.
DOCTORICESC, -EASCĂ adj. v. doftoricesc.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
doctoricesc, ~ească a vz doftoricesc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOCTORICESC ~ească (~ești) fam. 1) Care ține de doctori; propriu doctorilor. 2) Care ține de medicină; propriu medicinei; medical. /doctor + suf. ~icesc
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DOCTORICI vb. IV v. doftorici.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOCTORICI vb. IV v. doftorici.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
DOFTORICESC, -EASCĂ, doftoricești, adj. (Pop.) De doctor; medical. [Var.: (fam.) doctoricesc, -ească adj.] – Doftor + suf. -icesc.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOFTORICESC, -EASCĂ, doftoricești, adj. (Pop.) De doctor; medical. [Var.: (fam.) doctoricesc, -ească adj.] – Doftor + suf. -icesc.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
DOFTORICI, doftoricesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (folosind mijloace empirice); a doftori. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). [Var.: (fam.) doctorici vb. IV] – Din doftor.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOFTORICI, doftoricesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (folosind mijloace empirice); a doftori. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). [Var.: (fam.) doctorici vb. IV] – Din doftor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
doctorici v vz doftorici
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
doftoricesc, ~ească a [At: DEX / V: doct~ / Pl: ~ești / E: doftor + -icesc] (Pop) Medical.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
doftorici [At: DEX / V: doct~ / Pzi: ~cesc / E: doftor] (Pop) 1 vt A îngriji un bolnav (cu mijloace empirice) Si: a doftori (1). 2 vr (D. bolnavi) A se trata Si: a se doftori (2). 3 vr (D. bolnavi) A se vindeca Si: a se doftori (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOFTORICESC, -EASCĂ, doftoricești, adj. (Popular și familiar) De doctor, medical. Se mai ajută și ea, cum poate, cu meșteșugul doftoricesc. CAMIL PETRESCU, O. I 177. Trimisese cuconu Ioniță pe nepotul său... ca să învețe doftoriceasca știință. HOGAȘ, DR. II 95.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOFTORICI, doftoricesc, vb. IV. Tranz. (Popular și familiar) A îngriji un bolnav folosind (mai ales) mijloace empirice. Îl doftoricise toată noaptea, cu leacuri. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 153.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A DOCTORICI ~esc tranz. pop. v. A DOCTORI. /v. a doctori
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
doftoricésc, -eáscă adj. (d. doftor, cu sufixu slav -ičeskiĭ). Vechĭ. Rar azĭ. Medical. – Ca adv. -ește.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
doftoricesc (înv., pop.) adj. m., f. doftoricească; pl. m. și f. doftoricești
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
doftorici (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doftoricesc, 3 sg. doftoricește, imperf. 1 doftoriceam; conj. prez. 1 sg. să doftoricesc, 3 să doftoricească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
doftoricesc (pop.) adj. m., f. doftoricească; pl. m. și f. doftoricești
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
doftorici (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doftoricesc, imperf. 3 sg. doftoricea; conj. prez. 3 să doftoricească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
doftoricesc adj. m., f. doftoricească; pl. m. și f. doftoricești
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
doftorici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doftoricesc, imperf. 3 sg. doftoricea; conj. prez. 3 sg. și pl. doftoricească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DOCTORICESC adj. v. medical.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
doctoricesc adj. v. MEDICAL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOFTORICI vb. v. căuta, îndrepta, înfiripa, îngriji, însănătoși, întrema, înzdrăveni, lecui, reface, restabili, ridica, tămădui, trata, vindeca.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
doftorici vb. v. CĂUTA. ÎNDREPTA. ÎNFIRIPA. ÎNGRIJI. ÎNSĂNĂTOȘI. ÎNTREMA. ÎNZDRĂVENI. LECUI. REFACE. RESTABILI. RIDICA. TĂMĂDUI. TRATA. VINDECA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A83) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A83) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT406) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT406) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
doftoricesc, doftoriceascăadjectiv
- 1. De doctor. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: medical
- Se mai ajută și ea, cum poate, cu meșteșugul doftoricesc. CAMIL PETRESCU, O. I 177. DLRLC
- Trimisese cuconu Ioniță pe nepotul său... ca să învețe doftoriceasca știință. HOGAȘ, DR. II 95. DLRLC
-
etimologie:
- Doftor + sufix -icesc. DEX '98 DEX '09
doftorici, doftoricescverb
- 1. A îngriji un bolnav (folosind mijloace empirice). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Îl doftoricise toată noaptea, cu leacuri. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 153. DLRLC
-
etimologie:
- doftor DEX '98 DEX '09