14 definiții pentru docilitate ducilitate

docilitáte sf [At: NEGULICI / V: (înv) duc~ / Pl: ~itắți / E: fr docilité, lat docilitas, -atis] Supunere cu ușurință la orice, fară proteste.

DOCILITÁTE s. f. Însușirea de a fi docil; supunere. – Din fr. docilité, lat. docilitas, -atis.

DOCILITÁTE s. f. Însușirea de a fi docil; supunere. – Din fr. docilité, lat. docilitas, -atis.

DOCILITÁTE s. f. Însușirea celui care se supune cu ușurință, care se lasă condus de alții. Era uimitoare docilitatea cu care ele... executau... mișcările. CAMIL PETRESCU, U. N. 98.

docilitáte s. f., g.-d. art. docilitắții

docilitáte s. f., g.-d. art. docilității

DOCILITÁTE s. v. ascultare.

DOCILITÁTE s.f. Însușirea de a fi docil; supunere, blândețe. [Cf. fr. docilité, lat. docilitas].

DOCILITÁTE s. f. însușirea de a fi docil. (< fr. docilité, lat. docilitas)

DOCILITÁTE f. Caracter docil. /<fr. docilite, lat. docilitas, ~atis

docilitate f. dispozițiune naturală de a fi lesne condus: docilitatea e prima condițiune a progresului.

* docilitáte f. (lat. docilitas, -átis). Calitatea de a fi docil.

ducilitáte sf vz docilitate


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DOCILITÁTE s. ascultare, cumințenie, supunere, (livr.) obediénță, (rar) cumințíe, sumisiúne, supușénie, (înv.) ascultămî́nt, plecăciúne, subordináție. (~ unei persoane.)

Intrare: docilitate
docilitate substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular docilitate docilitatea
plural
genitiv-dativ singular docilități docilității
plural
vocativ singular
plural
ducilitate
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.