2 definiții pentru docet
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DOCET, -Ă s. m. f. adept al docetismului. (< fr. docète)
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
docheti s. m. pl. Adepți ai unei erezii din sec. 1 d. Hr., care susținea că Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, s-a întrupat într-un corp aparent, deci și moartea Lui a a fost aparentă. – Din gr. doketai.[1]
- Corect: docheți — Octavian Mocanu
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: docet
docet substantiv masculin
| substantiv masculin (M3) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
docet, docețisubstantiv masculin docetă, docetesubstantiv feminin
- 1. Adept al docetismului. MDN '00
etimologie:
- docète MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.