2 intrări

7 definiții

dobzá (-zéz, -át), vb. (Trans.) A bate, a face praf. – Var. (Mold.) dobzăla, dobzăli. Mag. dobzani „a umfla” (Candrea); după Scriban, în legătură cu sl. dolobuzati „a săruta, a mîngîia”, care pare mai puțin probabil. Var. mold. a primit un suf. expresiv -li. Der. dobză, s. f. (Trans., în expresia a bate dobză, a pedepsi aspru), deverbal în care a putut influența dobă „tobă” sau cobză.

dóbză sf [At: RETEGANUL, P. I, 39 / E: pvb dobzăla] (Pop; îlv) A bate ~ A dobzăla.

DOBZĂLÁ, dobzălez, vb: I. Tranz. (Mold.) A bate zdravăn, a snopi în bătaie. Ei, taci, cumătre, că te-oi dobzăla eu. CREANGĂ, P. 28. Las’c-oi dobzăla-o eu ! NEGRUZZI, S. III 31. – Variantă: dobzá vb. I.

dobzălà v. Mold. a bate înfundat: ia taci, că te-oiu dobzăla eu CR. [Din dobză (Tr. a dobza, a bate bine), formă amplificată din dobă cu finala dela țesălà].

dobzăléz (nord) și dobzéz (Trans.) v. tr. (cp. cu vsl. do-lobŭzati, lobŭzati, a săruta, adică „a alinta” și cu ung. dobzani, a se unfla). Iron. Bat țeapăn, cĭomăgesc.

Intrare: dobza
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dobza dobzare dobzat dobzând singular plural
dobzea dobzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dobzez (să) dobzez dobzam dobzai dobzasem
a II-a (tu) dobzezi (să) dobzezi dobzai dobzași dobzaseși
a III-a (el, ea) dobzea (să) dobzeze dobza dobză dobzase
plural I (noi) dobzăm (să) dobzăm dobzam dobzarăm dobzaserăm, dobzasem*
a II-a (voi) dobzați (să) dobzați dobzați dobzarăți dobzaserăți, dobzaseți*
a III-a (ei, ele) dobzea (să) dobzeze dobzau dobza dobzaseră
Intrare: dobză
dobză
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)