2 intrări

16 definiții

TOBOȘÁR, toboșari, s. m. Persoană care bate toba într-o orchestră sau într-o fanfară; tobaș. ♦ (Adesea fig.) Persoană care adună lumea bătând din tobă, pentru a comunica vești și ordine de interes obștesc. [Var.: (înv. și pop.) doboșár s. m.] – Cf. magh. doboș.

TOBOȘÁR, toboșari, s. m. Persoană care bate toba într-o orchestră sau într-o fanfară; tobaș. ♦ (Adesea fig.) Persoană care adună lumea bătând din tobă, pentru a comunica vești și ordine de interes obștesc. [Var.: (înv. și pop.) doboșár s. m.] – Cf. magh. doboș.

TOBOȘÁR, toboșari, s. m. Persoană care bate toba într-o orchestră sau într-o fanfară. Pun toboșarul să-ți cînte ca la nuntă. PAS, Z. I 153. Acolo sînt și harpiste, ca la vînătoarea de mistreți... și trîmbițași și toboșari. ODOBESCU, S. III 111. Nu mi-e soare răsărit, Ci mi-e neica... Cu doisprece lăutari Și cu șase toboșari. ȘEZ. I 291. ♦ Crainic care adună lumea bătînd în tobă, pentru a face comunicări de interes obștesc. Îl cheamă astfel fiindcă... a fost toboșar municipal. CARAGIALE, M. 250. ◊ Fig. Fost-am totuși eu și voi rămîne Toboșarul timpurilor noi. BENIUC, V. 102. – Variantă: doboșár s. m.

toboșár s. m., pl. toboșári

toboșár s. m., pl. toboșári

TOBOȘÁR s. (MUZ.) (rar) tambur, (înv. și reg.) tobaș, (reg.) tobar. (~ într-o fanfară.)

TOBOȘÁR ~i m. 1) Persoană care bate toba. 2) înv. Crainic care, bătând în tobă, aduna lumea pentru a anunța ceva de interes obștesc. /tobaș + suf. ~ar

toboșar m. cel ce bate toba. [Mold. doboșer = ung. DOBOS].

toboșár m. (din maĭ vechĭu doboșar, infl. de tobă, d. ung. dobos, toboșar, de unde și sîrb. dobóšar). Vest. Acela care bate în tobă saŭ în tarabană (tarabangiŭ): un toboșar bătea o tobă (CL. 1910, 433). – În Trans. dobáș.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

TOBOȘÁR s. (MUZ.) (rar) tambúr, (înv. și reg.) tobáș, (reg.) tobár. (~ într-o fanfară.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

toboșar, toboșari s. m. (intl.) informator, denunțător, trădător.

Intrare: toboșar
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular toboșar toboșarul
plural toboșari toboșarii
genitiv-dativ singular toboșar toboșarului
plural toboșari toboșarilor
vocativ singular
plural
doboșar
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular doboșar doboșarul
plural doboșari doboșarii
genitiv-dativ singular doboșar doboșarului
plural doboșari doboșarilor
vocativ singular
plural
Intrare: doboșar
doboșar
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.