11 definiții pentru dobitocesc

dobitocésc, ~eáscă a [At: M. COSTIN, O. 161 / Pl: ~éști / E: dobitoc + -esc] 1 (Înv) Care aparține dobitocului (1). 2 Referitor la dobitoc (1). 3 De dobitoc (2). 4 Specific unui dobitoc (2).

DOBITOCÉSC, -EÁSCĂ, dobitocești, adj. 1. Care aparține dobitoacelor, privitor la dobitoace. 2. De dobitoc (2), specific unui dobitoc. – Dobitoc + suf. -esc.

DOBITOCÉSC, -EÁSCĂ, dobitocești, adj. 1. Care aparține dobitoacelor, privitor la dobitoace. 2. De dobitoc (2), specific unui dobitoc. – Dobitoc + suf. -esc.

DOBITOCÉSC, -EÁSCĂ, dobitocești, adj. 1. De dobitoc, al dobitoacelor. Împărăția dobitocească, Ca și a noastră cea omenească, Statornicie vecinică n-are. ALEXANDRESCU, M. 347. 2. Fig. De om fără inteligență, prostesc. Același dispreț inconștient și dobitocesc de ce poate să se petreacă în inima și mintea unui băiat care începe și el a simți și a pricepe lucrurile. VLAHUȚĂ, la TDRG.

dobitocésc adj. m., f. dobitoceáscă; pl. m. și f. dobitocéști

dobitocésc adj. m., f. dobitoceáscă; pl. m. și f. dobitocéști

DOBITOCÉSC adj. v. prostesc.

DOBITOCÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care este caracteristic pentru dobitoace; de dobitoc. 2) fig. (despre persoane) Care este lipsit de inteligență. /dobitoc + suf. ~esc

dobitocesc a. ce ține de dobitoc. ║ adv. ca un dobitoc.

dobitocésc, -eáscă adj. (d. dobitoc). Animalic, de animal. Stupid: față dobitocească.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DOBITOCÉSC adj. prostesc. (O purtare ~.)

Intrare: dobitocesc
dobitocesc adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dobitocesc dobitocescul dobitocească dobitoceasca
plural dobitocești dobitoceștii dobitocești dobitoceștile
genitiv-dativ singular dobitocesc dobitocescului dobitocești dobitoceștii
plural dobitocești dobitoceștilor dobitocești dobitoceștilor
vocativ singular
plural