9 definiții pentru dobitocește


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOBITOCÉȘTE adv. Ca dobitoacele; prostește; fără bun-simț. – Dobitoc + suf. -ește.

DOBITOCÉȘTE adv. Ca dobitoacele; prostește; fără bun-simț. – Dobitoc + suf. -ește.

dobitocéște av [At: ȚICHINDEAL, F. 166/8 / E: dobitoc + -ește] 1 Ca dobitoacele (1). 2 Prostește. 3 Cu nesimțire.

DOBITOCÉȘTE adv. Ca dobitoacele, în chip brutal, bestial; prostește.

DOBITOCÉȘTE adv. 1) În felul dobitoacelor; ca dobitoacele. 2) fig. Ca proștii; prostește. /dobitoc + suf. ~este

dobitocéște adv. Ca dobitocu: a bea dobitocește. Fam. Excesiv, grozav: acolo era dobitocește de bine!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DOBITOCÉȘTE adv. v. prostește.

DOBITOCEȘTE adv. prostește. (S-a purtat ~.)

Intrare: dobitocește
dobitocește adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • dobitocește

dobitocește

  • 1. Ca dobitoacele; prostește; fără bun-simț.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: prostește

etimologie:

  • Dobitoc + sufix -ește.
    surse: DEX '98 DEX '09