2 definiții pentru dobânditor

dobânditór, ~oáre [At: COD. VOR. 152/30 / Pl: ~i, ~oáre / E: dobândi + -tor] 1-16 smf, a (Persoană) care dobândește (1-8). 17 a (Înv) Care pune stăpânire. 18-21 (Îvp) smf, a (Persoană) care dobândește (11-12). 22-23 (Îvp) smf, a Cuceritor. 24-25 (Îvp) smf, a Biruitor. 26-27 smf, a (Pop) Căpătuit.

Intrare: dobânditor
dobânditor substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dobânditor dobânditorul
plural dobânditori dobânditorii
genitiv-dativ singular dobânditor dobânditorului
plural dobânditori dobânditorilor
vocativ singular
plural