DOBÎNDIRE, dobîndiri, s. f. Faptul de a dobîndi; cîștigare, căpătare, obținere. De ce să moară fără să încerce dobîndirea libertății? CAMILAR, N. I 367. A fost o civilizație pentru a cărei dobîndire sute de mii de oameni și-au dat pe rînd tributul. BOGZA, C. O. 94. Se putea într-adevăr încerca ceva... pentru dobîndirea acelor cărți. SADOVEANU, Z. C. 158.