67 de definiții pentru doi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOI, DO num. card. Număr având în numărătoare locul între unu și trei și indicat matematic prin cifrele 2 și II. ◊ (Adjectival) Vine cu doi prieteni.Loc. adv. În (sau din) două vorbe (sau cuvinte) = pe scurt, fără multă vorbă. La doi pași = aproape. ◊ Expr. (Fam.) (A spune) două vorbe și-un cuvânt = (a spune) pe scurt, în puține cuvinte. (Fam.) În doi timpi și trei mișcări = foarte repede, imediat. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Tomul doi. ◊ (Intră în componența num. adverbial) A venit de două ori. ◊ (Intră în componența num. distributiv) Plecau câte doi. ◊ (Substantivat) Trei de doi.Loc. adv. În (sau pe din) două = în două bucăți, în două părți (egale). În (sau pe din) două cu... = amestecat (în părți egale) cu altceva. Una-două = întruna, mereu, continuu. Cu una, cu două = (în construcții negative) cu ușurință, repede. Nici una, nici două = pe neașteptate; imediat. Din două una sau una din două = ori una, ori alta; ori..., ori... ◊ Expr. Una și cu una fac două = fără vorbă multă; scurt, limpede. A nu vorbi sau a nu zice (nici) două = a nu scoate o vorbă; a tăcea. ♦ (Adjectival) Vreo doi = câțiva. ♦ (Substantivat) Cifră care indică numărul definit mai sus. A scris un doi pe tablă.Lat. *dui, duae.

DOI, DO num. card. Număr având în numărătoare locul între unu și trei și indicat matematic prin cifrele 2 și II. ◊ (Adjectival) Vine cu doi prieteni.Loc. adv. În (sau din) două vorbe (sau cuvinte) = pe scurt, fără multă vorbă. La doi pași = aproape. ◊ Expr. (Fam.) (A spune) două vorbe și-un cuvânt = (a spune) pe scurt, în puține cuvinte. (Fam.) În doi timpi și trei mișcări = foarte repede, imediat. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Tomul doi. ◊ (Intră în componența num. adverbial) A venit de două ori. ◊ (Intră în componența num. distributiv) Plecau câte doi. ◊ (Substantivat) Trei de doi.Loc. adv. În (sau pe din) două = în două bucăți, în două părți (egale). În (sau pe din) două cu... = amestecat (în părți egale) cu altceva. Una-două = întruna, mereu, continuu. Cu una, cu două = (în construcții negative) cu ușurință, repede. Nici una, nici două = pe neașteptate; imediat. Din două una sau una din două = ori una, ori alta; ori..., ori... ◊ Expr. Una și cu una fac două = fără vorbă multă; scurt, limpede. A nu vorbi sau a nu zice (nici) două = a nu scoate o vorbă; a tăcea. ♦ (Adjectival) Vreo doi = câțiva. ♦ (Substantivat) Cifră care indică numărul definit mai sus. A scris un doi pe tablă.Lat. *dui, duae.

doi, do [At: PRAV. LUCACI, 231v/2 / V: (înv) doao, doa (S și: doaă), doau, doo, doolea, doî, duor nc / S și: (înv) doă / Pl: (rar, 28-31) doiuri / E: ml *dui, duae] 1 nc Numărul care în numărătoare are locul între unu și trei și este indicat matematic prin cifrele 2 și II. 2 a Indică un număr mic, neprecizat I-am spus două vorbe. 3 a (Înv; îlav) În (sau din) două vorbe (sau cuvinte), ori în două vorbe și-un cuvânt (pe scurt) Fără multă vorbă. 4 nc (Îlav) La doi pași Foarte aproape. 5 nc (Îe) A vorbi (sau spune) cu două înțelesuri A se exprima echivoc. 6 nc (Îae) A vorbi neclar. 7 nc (Îe) Nu face (sau nu dai, pop, nu plătește) nici două parale (sau doi bani) Nu prezintă nici un interes. 8 nc (Îae) Nu are nici o valoare. 9 nc (Îlav) În (sau pe din) două În două părți (egale). 10 nc (Îlav) Nici una, nici două Neașteptat. 11 nc (Îal) Imediat. 12 nc (Înv; îlav) În (sau pe din) două cu... Amestecat (în părți egale) cu altceva. 13 nc (Fam; îlav) În doi timpi și trei (sau două) mișcări Foarte repede. 14 nc (Îal) Imediat. 15 nc (Îlav) Una-două Foarte des. 16 nc (Îal) Întruna. 17 nc (Îlav) Din două una sau una din două Ori... ori... 18 nc (Îlav; de obicei în construcții negative) Cu una, cu două Cu ușurință. 19 nc (Îe) Una și cu una fac două E limpede. 20 nc (Îlv) A nu vorbi (sau a nu zice) (nici) două A tăcea. 21 nc (Precedat de „vreo” și urmat de „trei”) Indică un număr aproximativ A stat vreo doi, trei ani. 22 nc Numărul abstract corespunzător cifrei 2. 23 (Precedat de „vreo” și urmat de „ori”) Intră în componența numeralului adverbial corespunzător Vine de vreo două ori pe an. 24 nc (Precedat de pp „de” și urmat de „ori”, intră în componența numeralului multiplicativ corespunzător) Îndoit S-a făcut de două ori mai mare. 25 nc (Precedat de „câte”, adesea cu valoare adjectivală) Intră în componența numeralului distribuitiv corespunzător S-au așezat doi câte doi. 26 no Al doilea. 27-28 nc (Cu elipsa substantivului determinat) Ora sau ziua. 29 sn Semn grafic ce reprezintă numărul doi (1). 30 sn Notă aflată între notele unu și trei. 31 sn Carte de joc marcată cu doi (1). 32 sn Față a zarului marcată cu două puncte.[1] modificată

  1. În original, cuv. nu are acc. — LauraGellner

DOI, DO num. card. Numărul care în numărătoare are locul între unu și trei. Unu și cu unu fac doi. ♦ (Adjectival) Roșca aducea tovărășiei doi cai și un cîne ciobănesc. SADOVEANU, P. M. 13. Doi feciori în depărtări Ți i-a stins războiul. NECULUȚĂ, Ț. D. 112. Omul cu doi ochi Bine vede. TEODORESCU, P. P. 256. ◊ Loc. adv. În (sau din) două vorbe (sau cuvinte) = pe scurt, fără multă vorbă, fără pierdere de vreme. Și, din două vorbe, fiul craiului îl tocmește. CREANGĂ, P. 203. În două cuvinte, e vorba de a ști: al cui e dreptul de proprietate. ODOBESCU, S. II 6. La doi pași = aproape. Locuiește la doi pași de tramvai.Expr. În doi timpi și trei mișcări = imediat, foarte repede. Ozun dragă, ți-a răsucit... capul, în doi timpi și trei mișcări. Nu te-am crezut așa de slab de înger. C. PETRESCU, C. V. 339. Nu face (sau nu plătește) nici două parale (sau doi bani) = nu prezintă nici un interes, nu are nici o valoare. (Om sau taler) cu două fețe v. față. În doi peri v. păr. (În glumă) (A spune) două vorbe ș-un cuvînt = (a spune) pe scurt, în puține cuvinte. ♦ (Mai ales în stilul narativ, adesea în legătură cu «unu» sau «trei», ori precedat de adj. nehotărît «vreo») Exprimă un număr, o cantitate, o durată nehotărîtă; cîțiva, cîteva. Într-o zi se luă după un iepure, dete o săgeată, dete două și nu-l nimeri. ISPIRESCU, L. 8. Și merg ei o zi și merg două și merg patruzeci și nouă. CREANGĂ, P. 199. Se suie iute în pod și scoboară de acolo... vreo două dimerlii de păsat. id. ib. 5. Am zărit de la fereastră vro două trăsuri coborînd dealul spre sat. ALECSANDRI, T. I 339. Ce focul, bade, te ține De nu vii seara la mine, Batăr la două, trei zile? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 237. ♦ (Familiar, cu valoare de num. ordinal) Al doilea, a doua. Etajul doi. Tomul doi. ♦ (Substantivat) Profesorul a dat elevului un doi (= nota doi). Doi de doi. (Eliptic, subînțelegîndu-se ora, ziua, banii, cartea de joc marcată cu acest număr etc.) E două și zece.Loc. adv. În (sau pe din) două = în două bucăți (egale sau nu). Împarte frățește, pe din două.Cînd o frîngi [pîinea albă] în două, se înalță un abur copt și bun. C. PETRESCU, C. V. 119. Îl prinse pe degetul cel mic și buzduganul se rupse în două. EMINESCU, N. 4. Mane-n lături tot fugea, Iară Toma-l agiungea Ș-așa bine mi-l chitea, Că din fugă mi-i tăia Giumătate-a trupului Cu trei coaste a negrului! Mane-n două jos cădea. ALECSANDRI, P. P. 74. Una, două = mereu, într-una, continuu. Una, două, joacă!Și una, două, la pupăză, de nu știau cei din casă ce tot caut în pod așa de des. CREANGĂ, A. 55. (Despre anumite materii) În două (sau pe din două) cu... = amestecat (în părți egale) cu altceva. Făina e în două cu țărîna... Mîncăm pămînt fiert în loc de mămăligă! VLAHUȚĂ, O. A. 157. S-a și stîrnit un vifor cumplit – cu lapoviță în două, – de nu vedeai nici înainte, nici înapoi. CREANGĂ, P. 143. (În propoziții negative) Cu una cu două = ușor, repede. Patroana nu se lasă bătută cu una cu două. CAMIL PETRESCU, T. I 418. Stambulachie însă nu este om să se dea bătut cu una cu două. MACEDONSKI, O. III 4. (Înaintea unei alternative) Din două una sau una din două = ori una, ori alta, ori... ori... Măi bărbate... alegeți una din două: ori merg eu de unde-am venit, ori alungă-ți copiii. RETEGANUL, P. I 43. ◊ Expr. Una și cu una fac două = limpede, scurt, fără vorbă, fără să mai încapă discuție. Nici una, nici două = fără multă vorbă, fără a sta pe gînduri, dintr-o dată, imediat. Nici una, nici două, haț! pe ied de gît, îi retează capul pe loc. CREANGĂ, P. 23. Nici una, nici două, o dată începe a bate în poartă cît putea. id. ib. 308. A nu vorbi sau a nu zice (nici) două = a nu scoate o vorbă, a nu zice nici cîrc, a tăcea chitic. Toată dimineața N-a vorbit nici două, iar cînd a-nceput Mă-sa cu ocară, fata s-a făcut Albă și-apoi verde. COȘBUC, P. I 245.

DOI1 m. 1) Număr constând din două unități. ~ înmulțit cu ~. 2) Cifra 2 sau II. 3) Obiect marcat cu această cifră. /<lat. dui, duae

DOI2 do num. card. 1) Unu plus unu. ~ copaci. Două mere.În ~ timpi și trei mișcări foarte repede. Nu face nici două parale nu are nici o valoare. A nu scăpa cu una cu două a nu scăpa ușor. Din două una (sau una din două) ori una, ori alta; ori așa, ori așa. Nici una, nici două repede, fără a sta pe gânduri. A nu putea lega două vorbe (sau cuvinte) a fi redus, mărginit. 2) (cu valoare de num. ord.) Al doilea (a doua). /<lat. dui, duae

doi num. numărul îndoit al unității și cifra ce-l reprezintă; doi-de-mână, numele unei hore muntenești. [Lat. vulg. DUI = clasic DUO].

doĭ (m.) dóŭă (f. și n.) num. (lat. dui [= duo], duae, vgr. dýo, scr. dua, dva, vsl. dvoĭ, got. tvai; it. due, pv. dui, fr. deux, sp. dos, pg. dois. Gen a doĭ, a doŭă, lat. a doĭ, a doŭă, dat. la doĭ, la doŭă). Număr îndoit al luĭ una. Al doilea: regimentu doĭ, anu doĭ (saŭ al doilea) după Hristos. Cu s.f. nu se zice clasa doĭ cu numaĭ a doŭa. Dar s’ar putea zice într’o mină, de ex. galeria doĭ (adică număru doĭ). Pe la doŭă, pe la ceasu al doilea. S.m. Cifra doĭ, nota doĭ: profesoru a pus acestuĭ elev un doĭ, doĭ doĭ saŭ doĭ de doĭ.

doolea nc vz doi[1] modificată

  1. În original, neacc. Ca var. a cuv. „doi” însă este acc. doolea LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+doi1 (cifră; notă; număr) s. m., pl. doi (A scris din greșeală un ~ în loc de trei. La teze a luat doi de ~.; etajul ~, zece minus ~)

doi2 num. m., f. do; 2/II (data de doi/de două..., doi/două ianuarie; locul doi, parcela doi = al doilea/a doua; dar numai: ora două)

+două puncte (desp. punc-te) num. + s. n. pl. (Apar greșit ~ în loc de unul.)

+douăzeci și doi num. m., f. douăzeci și do; 22/XXII (data de douăzeci și doi/de douăzeci și două, dar numai: ora douăzeci și două)

!Războiul celor Două Roze s. propriu n. art.

două miilea (precedat de al) num. m., f. a două mia

două milioane num. (sil. -li-oa-)

două milioanelea (precedat de al) num. m. (sil. -li-oa-), f. a două milioana

două sutelea (precedat de al) num. m., f. a două suta

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DE DOI s. breaza (art.), ungureasca (art.), ca-la-Breaza. (~ este un dans popular.)

DE DOI s. breaza (art.), ungureasca (art.). (~ este un dans popular.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

doi (-ouă), num. – Număr între unu și trei. – Mr. doi, dao, megl. doi, două, istr. doi, do. Lat. dui, f. duae (Pușcariu 540; Candrea-Dens., 503; REW 2798); cf. it. due (v. it. dui, piem. doui, duoe), prov. dui, duas, fr. deux, cat., sp. dos, port. dous, duas.Der. al doilea, num.; douăzeci, num.; doime, s. f. (jumătate); îndoi, vb. (a duplica; a dubla; a îndoi; a se îndoi; a oscila); îndoială, s. f. (nesiguranță; oscilație); îndoielnic, adj. (nesigur; incert); îndoință, s. f. (înv., îndoială); îndoios, adj. (nesigur); neîndoios, adj. (sigur, cert); îndoit, adj. (de două ori mai mult; dublu; îndoit; oscilant, nesigur); îndoiciune, s. f. (înv., îndoială); îndoitură, s. f. (încovoiere; cotitură); desdoi, vb. (a desfășura, a întinde); adăurat, adj. (Banat, nou, recent), de la adăoară < a doua oară.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NON BIS IN IDEM (lat.) nu de două ori pentru același (lucru) – Axiomă juridică potrivit căreia nu poți fi judecat de două ori pentru aceeași vină. P. ext. Recomandare pentru a evita repetarea unui subiect, a unei metode.

PORȚILE DE FIER II v. Gogoșu (2).

RĂZBOIUL CELOR DOUĂ ROZE, denumirea războiului civil din Anglia (1455-1485), dintre familiile nobiliare Lancaster și York. Se numea așa deoarece familia Lancaster avea ca blazon trandafirul roșu, iar familia York, trandafirul alb. În lupta de la Bosworth Field (aug. 1485), Henric Tudor, ultimul descendent al dinastiei Lancaster, unit cu o parte a partidului york, pune capăt domniei lui Richard III și întemeiază dinastia Tudor.

Bis dat qui cito dat (lat. „Cine dă la timp, dă de două ori”) – Sînt autori care supraviețuiesc îndeosebi printr-o singură frază, printr-o singură cugetare, printr-o singură vorbă de spirit, ca poetul grec Philemon (vezi: Nu uita niciodată că ești om!) sau ca poetul francez Piron (vezi: Pas même académicien). Poetul latin Publius (sau Publilius) Syrus face și el parte din această categorie. A scris versuri, scenete și mai multe maxime cu caracter moral, care au fost adunate într-o culegere intitulată Sententiae (Sentințe). Dar cea mai cunoscută – putem spune, singura care i-a păstrat amintirea și numele – este acest: bis dat qui cito dat, echivalent în graiul nostru cu zicala: „lucrul la timp dăruit, prețuiește îndoit”. LIT.

Non bis in idem (lat. "Nu de două ori același lucru) – E un adagiu juridic care înseamnă că nu poți fi judecat de două ori pentru aceeași faptă. Expresia a fost împrumutată și de vorbirea curentă, unde a căpătat un sens diferit, și anume: de a nu întrebuința de două ori metode identice. De exemplu: aceleași trucuri într-o comedie, aceleași expresii într-o cuvîntare, aceleași cuvinte într-o lecție ș.a.m.d. ȘT.

Taler cu două fețe – De pe vremea cînd talerul (vechea monedă austriacă de argint) a circulat și-n țara noastră (sec. XVII-XIX), a rămas comparația pentru omul ipocrit. „Arată năravul fățarnicului ce se schimbă cînd p-o față, cînd pe alta” (I. Golescu). „Talerul cu două fețe”, adică omul viclean și prefăcut „pe din față te laudă și către alții te hulește” (I. Zane). Comparația se datorește faptului că metalul lucios suflat pe taler s-a cojit repede și a ieșit la iveală fața de metal prost. Vezi: A-și da arama pe față și Ianus. IST.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a fi taler cu două fețe expr. a fi ipocrit / fățarnic.

a juca la două capete expr. (pub.) a fi oportunist; a se alia / a încheia înțelegeri cu parteneri ireconciliabili între ei.

a mânca cât doi / cât șapte / cât zece expr. a mânca foarte mult.

a mânca pentru doi expr. (glum.d. femei) a fi însărcinată.

a merge cu doiu’ expr. (adol.) a merge pe jos.

a nu da doi bani (pe cineva / ceva) expr. a avea o părere proastă (despre cineva / ceva).

a semăna ca două picături de apă expr. a semăna perfect.

a spune două vorbe și un cuvânt expr. a vorbi extrem de concis.

a sta cu fundul în două / șapte luntri expr. 1. a fi oportunist. 2. a nu ști ce vrea.

a vorbi în doi peri expr. a vorbi intenționat confuz.

a zice (cuiva) vreo două de dulce expr. a certa, a mustra, a dojeni cu asprime (pe cineva).

a-i spune cuiva vreo două de dulce expr. a certa / a mustra pe cineva.

de doi bani / trei lulele expr. (peior.) 1. ieftin. 2. de calitate inferioară.

doi de-un leu expr. (adol., peior.) 1. două persoane insignifiante. 2. două persoane cu aceleași defecte.

doi la metru, trei la chil expr. (glum.) persoană scundă și slabă.

doi ochi albaștri expr. țuică de prune.

doi ș’un sfert expr. (pub.) U.M. 0215, serviciul de informații al Ministerului de Interne.

în doi peri exp. 1. fără a convinge. 2. dubios, ambiguu.

joc la două capete expr. (pub., peior.) oportunism.

NOTA DOI duplă, ghebos, nouă cu talpă.

o cheie, două chei expr. (glum.) O.K., în regulă.

om cu două fețe expr. om ipocrit / fățarnic.

opt pe doi expr. (șc.) nota patru.

sticla de lampă numărul doi expr. (glum., înv.) țoi, cinzeacă, (păhărel cu) cinzeci de mililitri de băutură spirtoasă.

taler cu două fețe expr. om ipocrit / fățarnic.

Intrare: doi
substantiv neutru (N70)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doi
  • doiul
  • doiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • doi
  • doiului
plural
vocativ singular
plural
doi2 (num.) numeral cardinal
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P43)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
plural
  • doi
  • do
genitiv-dativ singular
plural
invariabil (I1)
  • doo
invariabil (I1)
  • doolea
invariabil (I1)
  • adoara
doau
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dăuoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dăuă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dauă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

doisubstantiv neutru
doinumeral cardinal

  • 1. numeral cardinal Număr (constând din două unități) având în numărătoare locul între unu și trei și indicat matematic prin cifrele 2 și II. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Doi înmulțit cu doi. Unu și cu unu fac doi. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote (și) adjectival Vine cu doi prieteni. DEX '09 DEX '98
    • format_quote (și) adjectival Roșca aducea tovărășiei doi cai și un cîne ciobănesc. SADOVEANU, P. M. 13. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival Doi feciori în depărtări Ți i-a stins războiul. NECULUȚĂ, Ț. D. 112. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival Omul cu doi ochi Bine vede. TEODORESCU, P. P. 256. DLRLC
    • 1.1. (Cu valoare de numeral ordinal) Al doilea, a doua. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Etajul doi. Tomul doi. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.2. Intră în componența numeralului adverbial. DEX '09 DEX '98
      • format_quote A venit de două ori. DEX '09
    • 1.3. Intră în componența numeralului distributiv. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Plecau câte doi. DEX '09
    • 1.4. (și) substantivat neutru Profesorul a dat elevului un doi (= nota doi). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Trei de doi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.5. eliptic Se subînțelege ora, ziua, banii, cartea de joc marcată cu acest număr etc. DLRLC
      • format_quote E două și zece. DLRLC
    • 1.6. (și) adjectival (Mai ales în stilul narativ, adesea în legătură cu «unu» sau «trei», ori precedat de adjectivul nehotărât «vreo») Exprimă un număr, o cantitate, o durată nehotărâtă; câțiva, câteva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Vreo doi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Într-o zi se luă după un iepure, dete o săgeată, dete două și nu-l nimeri. ISPIRESCU, L. 8. DLRLC
      • format_quote Și merg ei o zi și merg două și merg patruzeci și nouă. CREANGĂ, P. 199. DLRLC
      • format_quote Se suie iute în pod și scoboară de acolo... vreo două dimerlii de păsat. CREANGĂ, P. 5. DLRLC
      • format_quote Am zărit de la fereastră vro două trăsuri coborînd dealul spre sat. ALECSANDRI, T. I 339. DLRLC
      • format_quote Ce focul, bade, te ține De nu vii seara la mine, Batăr la două, trei zile? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 237. DLRLC
    • 1.7. (și) substantivat neutru Cifră care indică numărul definit mai sus. DEX '09 DEX '98 NODEX
      • format_quote A scris un doi pe tablă. DEX '09
      • 1.7.1. Obiect marcat cu această cifră. NODEX
    • chat_bubble locuțiune adverbială În (sau din) două vorbe (sau cuvinte) = pe scurt, fără multă vorbă, fără pierdere de vreme. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Și, din două vorbe, fiul craiului îl tocmește. CREANGĂ, P. 203. DLRLC
      • format_quote În două cuvinte, e vorba de a ști: al cui e dreptul de proprietate. ODOBESCU, S. II 6. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială La doi pași = aproape. DEX '09
      sinonime: aproape
      • format_quote Locuiește la doi pași de tramvai. DLRLC
    • chat_bubble familiar glumeț (A spune) două vorbe și-un cuvânt = (a spune) pe scurt, în puține cuvinte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble familiar În doi timpi și trei mișcări = foarte repede. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: imediat
      • format_quote Ozun dragă, ți-a răsucit... capul, în doi timpi și trei mișcări. Nu te-am crezut așa de slab de înger. C. PETRESCU, C. V. 339. DLRLC
    • chat_bubble Nu face (sau nu plătește) nici două parale (sau doi bani) = nu prezintă niciun interes, nu are nicio valoare. DLRLC NODEX
    • chat_bubble A nu scăpa cu una cu două = a nu scăpa ușor. NODEX
    • chat_bubble (Om sau taler) cu două fețe. DLRLC
    • chat_bubble În doi peri. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În (sau pe din) două = în două bucăți, în două părți (egale). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Împarte frățește, pe din două. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cînd o frîngi [pâinea albă] în două, se înalță un abur copt și bun. C. PETRESCU, C. V. 119. DLRLC
      • format_quote Îl prinse pe degetul cel mic și buzduganul se rupse în două. EMINESCU, N. 4. DLRLC
      • format_quote Mane-n lături tot fugea, Iară Toma-l agiungea Ș-așa bine mi-l chitea, Că din fugă mi-i tăia Giumătate-a trupului Cu trei coaste a negrului! Mane-n două jos cădea. ALECSANDRI, P. P. 74. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În (sau pe din) două cu... = amestecat (în părți egale) cu altceva. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Făina e în două cu țărîna... Mîncăm pămînt fiert în loc de mămăligă! VLAHUȚĂ, O. A. 157. DLRLC
      • format_quote S-a și stîrnit un vifor cumplit – cu lapoviță în două, – de nu vedeai nici înainte, nici înapoi. CREANGĂ, P. 143. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Una-două = continuu, mereu, întruna. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Una, două, joacă! DEX '09 DLRLC
      • format_quote Și una, două, la pupăză, de nu știau cei din casă ce tot caut în pod așa de des. CREANGĂ, A. 55. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu una, cu două = (în construcții negative) cu ușurință. DEX '09 DLRLC
      sinonime: repede
      • format_quote Patroana nu se lasă bătută cu una cu două. CAMIL PETRESCU, T. I 418. DLRLC
      • format_quote Stambulachie însă nu este om să se dea bătut cu una cu două. MACEDONSKI, O. III 4. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Nici una, nici două = fără multă vorbă, fără a sta pe gânduri, dintr-o dată. DEX '09 DLRLC NODEX
      sinonime: imediat
      • format_quote Nici una, nici două, haț! pe ied de gît, îi retează capul pe loc. CREANGĂ, P. 23. DLRLC
      • format_quote Nici una, nici două, o dată începe a bate în poartă cît putea. CREANGĂ, P. 308. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Din două una sau una din două = ori una, ori alta; ori..., ori... DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Măi bărbate... alegeți una din două: ori merg eu de unde-am venit, ori alungă-ți copiii. RETEGANUL, P. I 43. DLRLC
    • chat_bubble Una și cu una fac două = fără vorbă multă, fără să mai încapă discuție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A nu vorbi sau a nu zice (nici) două = a nu scoate o vorbă, a nu zice nici cârc, a tăcea chitic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Toată dimineața N-a vorbit nici două, Iar cînd a-nceput Mă-sa cu ocară, fata s-a făcut Albă și-apoi verde. COȘBUC, P. I 245. DLRLC
    • chat_bubble A nu putea lega două vorbe (sau cuvinte) a fi redus, mărginit. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.