2 intrări

4 definiții

dizinvoltúră sf vz dezinvoltură

DIZINVOLTÚRĂ s. f. v. desinvoltură.

DIZINVOLTÚRĂ s. f. v. dezinvoltură.

DEZINVOLTÚRĂ s. f. Atitudine sau comportare firească, degajată. Arte, teatre, muzică, sport... erau... metodic și clar expuse. Și toate astea cu o siguranță, o dezinvoltură și o volubilitate încîntătoare. CARAGIALE, S. N. 191. ◊ (Uneori depreciativ) Mințind cu dezinvoltură... cînd voiau ca zvonul pe care-l lansau să prindă repede și sigur. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 247. – Variantă: (învechit) dizinvoltúră (NEGRUZZI, S. I 44) s. f.

Intrare: dizinvoltură
dizinvoltură
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dizinvoltu dizinvoltura
plural
genitiv-dativ singular dizinvolturi dizinvolturii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: dizinvoltură
dizinvoltură
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.