14 definiții pentru dizgrațios

dizgrațios, ~oa a [At: NEGULICI / V: desg~, disgraciós, disg~ / P: ~ți-os / Pl: ~oși, ~oase / E: it disgrazioso] 1 (D. ființe sau, rar, d. părți ale corpului lor) Lipsit de grație, de farmec, de drăgălășenie Si: diform, pocit, urât. 2 (D. lucruri, fenomene, manifestări) Care se abate de la ceea ce este normal, firesc, bun.

DIZGRAȚIÓS, -OÁSĂ, dizgrațioși, -oase, adj. Lipsit de grație, de farmec, de drăgălășenie. ♦ Dezagreabil. [Pr.: -ți-os] – Din it. disgrazioso. Cf. fr. disgracieux.

DIZGRAȚIÓS, -OÁSĂ, dizgrațioși, -oase, adj. Lipsit de grație, de farmec, de drăgălășenie. ♦ Dezagreabil. [Pr.: -ți-os] – Din it. disgrazioso. Cf. fr. disgracieux.

DIZGRAȚIÓS, -OÁSĂ, dizgrațioși, -oase, adj. Lipsit de grație, de farmec, de drăgălășie. Expresiunea «tînjitoare» ni se pare cam dizgrațioasă. MACEDONSKI, O. IV 64. – Pronunțat: -ți-os.

dizgrațiós (-ți-os) adj. m., pl. dizgrațióși; f. dizgrațioásă, pl. dizgrațioáse

dizgrațiós adj. → grațios

DIZGRAȚIÓS adj. 1. v. dezgustător. 2. v. neplăcut.

DIZGRAȚIÓS, -OÁSĂ adj. Lipsit de grație; urât, dezagreabil. [Cf. it. disgrazioso, fr. disgracieux].

DIZGRAȚIÓS, -OÁSĂ adj. lipsit de grație, de farmec; urât, dezagreabil. (< it. disgrazioso, fr. disgracieux)

DIZGRAȚIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care este lipsit de grație; fără grație. [Sil. -ți-os] /<it. disgrazioso

* dizgrațiós, -oásă adj. (fr. disgracieux, d. it. disgrazioso). Fără grație, urît: gest dizgrațios. Adv. În mod dizgrațios: a merge dizgrațios.

disgrațios a. lipsit de grație, care displace: aer disgrațios.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DIZGRAȚIOS adj. 1. dezgustător, grețos, hidos, oribil, respingător, scîrbos, (livr.) imund, (reg.) mîrșav, (fam. fig.) borît. (~ la înfățișare.) 2. dezagreabil, dezgustător, displăcut, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, respingător, scîrbos, urît, rău-mirositor, (livr.) fetid, miasmatic, pestilențial, repugnant, repulsiv, (înv. și pop.) scîrnav, (înv.) scîrbavnic, scîrbelnic. (Un miros ~.)

Intrare: dizgrațios
dizgrațios adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dizgrațios
  • dizgrațiosul
  • dizgrațiosu‑
  • dizgrațioa
  • dizgrațioasa
plural
  • dizgrațioși
  • dizgrațioșii
  • dizgrațioase
  • dizgrațioasele
genitiv-dativ singular
  • dizgrațios
  • dizgrațiosului
  • dizgrațioase
  • dizgrațioasei
plural
  • dizgrațioși
  • dizgrațioșilor
  • dizgrațioase
  • dizgrațioaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)