14 definiții pentru dizgrațios

dizgrațiós, ~oásă a [At: NEGULICI / V: desg~, disgraciós, disg~ / P: ~ți-os / Pl: ~óși, ~oáse / E: it disgrazioso] 1 (D. ființe sau, rar, d. părți ale corpului lor) Lipsit de grație, de farmec, de drăgălășenie Si: diform, pocit, urât. 2 (D. lucruri, fenomene, manifestări) Care se abate de la ceea ce este normal, firesc, bun.

DIZGRAȚIÓS, -OÁSĂ, dizgrațioși, -oase, adj. Lipsit de grație, de farmec, de drăgălășenie. ♦ Dezagreabil. [Pr.: -ți-os] – Din it. disgrazioso. Cf. fr. disgracieux.

DIZGRAȚIÓS, -OÁSĂ, dizgrațioși, -oase, adj. Lipsit de grație, de farmec, de drăgălășenie. ♦ Dezagreabil. [Pr.: -ți-os] – Din it. disgrazioso. Cf. fr. disgracieux.

DIZGRAȚIÓS, -OÁSĂ, dizgrațioși, -oase, adj. Lipsit de grație, de farmec, de drăgălășie. Expresiunea «tînjitoare» ni se pare cam dizgrațioasă. MACEDONSKI, O. IV 64. – Pronunțat: -ți-os.

dizgrațiós (-ți-os) adj. m., pl. dizgrațióși; f. dizgrațioásă, pl. dizgrațioáse

dizgrațiós adj. → grațios

DIZGRAȚIÓS adj. 1. v. dezgustător. 2. v. neplăcut.

DIZGRAȚIÓS, -OÁSĂ adj. Lipsit de grație; urât, dezagreabil. [Cf. it. disgrazioso, fr. disgracieux].

DIZGRAȚIÓS, -OÁSĂ adj. lipsit de grație, de farmec; urât, dezagreabil. (< it. disgrazioso, fr. disgracieux)

DIZGRAȚIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care este lipsit de grație; fără grație. [Sil. -ți-os] /<it. disgrazioso

* dizgrațiós, -oásă adj. (fr. disgracieux, d. it. disgrazioso). Fără grație, urît: gest dizgrațios. Adv. În mod dizgrațios: a merge dizgrațios.

disgrațios a. lipsit de grație, care displace: aer disgrațios.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DIZGRAȚIÓS adj. 1. dezgustător, grețos, hidos, oribil, respingător, scîrbos, (livr.) imúnd, (reg.) mî́rșav, (fam. fig.) borî́t. (~ la înfățișare.) 2. dezagreabil, dezgustător, displăcut, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, respingător, scîrbos, urît, rău-mirositor, (livr.) fetíd, miasmatíc, pestilențiál, repugnánt, repulsív, (înv. și pop.) scî́rnav, (înv.) scîrbávnic, scîrbélnic. (Un miros ~.)

Intrare: dizgrațios
dizgrațios
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dizgrațios dizgrațiosul dizgrațioa dizgrațioasa
plural dizgrațioși dizgrațioșii dizgrațioase dizgrațioasele
genitiv-dativ singular dizgrațios dizgrațiosului dizgrațioase dizgrațioasei
plural dizgrațioși dizgrațioșilor dizgrațioase dizgrațioaselor
vocativ singular
plural