8 definiții pentru dizeuză


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIZEUZĂ, dizeuze, s. f. (Înv.) Cântăreață de muzică ușoară. [Pr.: dizöză] – Din fr. diseuse.

dizéuză sf [At: C. PETRESCU, Î. I, 4 / P: dizöză / Pl: ~ze / E: fr diseuse] Cântăreață de muzică ușoară.

DIZEUZĂ, dizeuze, s. f. Cântăreață de muzică ușoară. [Pr.: dizöză] – Din fr. diseuse.

DIZEUZĂ, dizeuze, s. f. (Franțuzism) Cîntăreață de estradă care interpretează bucăți de muzică ușoară. V. cupletistă. – Pronunțat: dizöză.[1]

  1. În original, probabil incorect: DIZÉUZĂ. cata

DIZEUZĂ s.f. Cântăreață de muzică ușoară. [Pron. -zö-ză. / < fr. diseuse].

DIZEUZĂ [-ZÖ-] s. f. cântăreață de muzică ușoară. (< fr. diseuse)

DIZEUZĂ [pr.: dizöză] ~e f. Interpretă de muzică ușoară. /Cuv. fr.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dizeuză (înv.) [pron. dizö́ză] (-zeu-) s. f., g.-d. art. dizeuzei; pl. dizeuze

Intrare: dizeuză
  • silabație: di-zeu-ză
  • pronunție: dizö
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dizeuză
  • dizeuza
plural
  • dizeuze
  • dizeuzele
genitiv-dativ singular
  • dizeuze
  • dizeuzei
plural
  • dizeuze
  • dizeuzelor
vocativ singular
plural

dizeur, dizeuză dizeur dizeuză

  • 1. învechit Cântăreț de muzică ușoară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: