8 definiții pentru dizeur


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIZEUR, dizeuri, s. m. (Înv.) Cântăreț de muzică ușoară. [Pr.: dizör] – Din fr. diseur.

dizéur sm [At: BL VI, 6 / P: dizör / Pl: ~i / E: fr diseur] (Rar) Cântăreț de muzică ușoară.

DIZEUR, dizeuri, s. m. Cântăreț de muzică ușoară. [Pr.: dizör] – Din fr. diseur.

DIZEUR, dizeuri, s. m. (Franțuzism) Cîntăreț de estradă care interpretează bucăți de muzică ușoară. V. cupletist. – Pronunțat: dizör.[1]

  1. În original, probabil incorect: DIZÉUR. cata

DIZEUR s.m. Cântăreț de muzică ușoară. [Pron. -zör. / < fr. diseur].

DIZEUR [DIZÖR] s. m. cântăreț de muzică ușoară. (< fr. diseur)

DIZEUR [pr.: dizör] ~i m. Interpret de muzică ușoară. /Cuv. fr.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dizeur (înv.) [pron. dizö́r] (-zeur) s. m., pl. dizeuri

Intrare: dizeur
  • silabație: di-zeur info
  • pronunție: dizör
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dizeur
  • dizeurul
  • dizeuru‑
plural
  • dizeuri
  • dizeurii
genitiv-dativ singular
  • dizeur
  • dizeurului
plural
  • dizeuri
  • dizeurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dizeur, dizeuză dizeuză

  • 1. învechit Cântăreț de muzică ușoară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: