2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIZENTÉRIC, -Ă, dizenterici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De dizenterie, privitor la dizenterie. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este bolnavă de dizenterie. – Din fr. dysentérique, lat. dysentericus.

DIZENTÉRIC, -Ă, dizenterici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De dizenterie, privitor la dizenterie. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este bolnavă de dizenterie. – Din fr. dysentérique, lat. dysentericus.

dizentéric, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr dysentérique, lat dysentericus] (Med) 1 a Privitor la dizenterie. 2 a De dizenterie. 3-4 smf, a (Persoană) care este bolnavă de dizenterie.

DIZENTÉRIC, -Ă, dizenterici, -e, adj. De dizenterie, privitor la dizenterie. Simptome dizenterice. ♦ (Substantivat) Persoană bolnavă de dizenterie.

DIZENTÉRIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de dizenterie. [< fr. dysentérique].

DIZENTÉRIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de dizenterie. (< fr. dysentérique, lat. dysentericus)

DIZENTÉRIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de dizenterie; propriu dizenteriei. Acces ~. 3) și substantival Care suferă de dizenterie; bolnav de dizenterie. Pacient ~. /<fr. dysentérique, lat. dysentericus

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!dizenteric (di-zen-/diz-en-) adj. m., s. m., pl. dizenterici; adj. f., s. f. dizenterică, pl. dizenterice

dizentéric adj. m., s. m. (sil. mf. diz-), pl. dizentérici; f. sg. dizentérică, pl. dizentérice

Intrare: dizenterică
dizenterică substantiv feminin
  • silabație: di-zen-, diz-en- info
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dizenterică
  • dizenterica
plural
  • dizenterice
  • dizentericele
genitiv-dativ singular
  • dizenterice
  • dizentericei
plural
  • dizenterice
  • dizentericelor
vocativ singular
plural
Intrare: dizenteric (adj.)
dizenteric1 (adj.) adjectiv
  • silabație: di-zen-, diz-en- info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dizenteric
  • dizentericul
  • dizentericu‑
  • dizenterică
  • dizenterica
plural
  • dizenterici
  • dizentericii
  • dizenterice
  • dizentericele
genitiv-dativ singular
  • dizenteric
  • dizentericului
  • dizenterice
  • dizentericei
plural
  • dizenterici
  • dizentericilor
  • dizenterice
  • dizentericelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dizenteric, dizentericăadjectiv

  • 1. De dizenterie, privitor la dizenterie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Simptome dizenterice. DLRLC
  • 2. Care este bolnav de dizenterie. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

dizenteric, dizentericisubstantiv masculin
dizenterică, dizentericesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care este bolnavă de dizenterie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.