5 definiții pentru dizarmonie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIZARMONÍE, dizarmonii, s. f. 1. Lipsă a armoniei; discordanță. 2. (Psih.) Tip de personalitate caracterizat printr-un dezechilibru net, cu dificultăți de adaptare. – Din fr. disharmonie.

dizarmoníe sf [At: MAIORESCU. D. II, 180 / Pl: ~ii / E: it disarmonia] (Rar) Lipsă de armonie Si: discordanță.

DIZARMONÍE s.f. (Liv.) Lipsă de armonie, discordanță. [Gen. -iei. / < it. disarmonia].

DIZARMONÍE s. f. 1. lipsă de armonie, discordanță. 2. (psihiatr.) tip de personalitate caracterizat printr-un dezechilibru net, cu dificultăți de adaptare. (< fr. dysharmonie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*dizarmoníe s. f., art. dizarmonía, g.-d. art. dizarmoníei; pl. dizarmoníi

Intrare: dizarmonie
dizarmonie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dizarmonie
  • dizarmonia
plural
  • dizarmonii
  • dizarmoniile
genitiv-dativ singular
  • dizarmonii
  • dizarmoniei
plural
  • dizarmonii
  • dizarmoniilor
vocativ singular
plural

dizarmonie

  • 1. Lipsă a armoniei.
    surse: DEX '09 MDN '00 sinonime: discordanță
  • 2. psihologie Tip de personalitate caracterizat printr-un dezechilibru net, cu dificultăți de adaptare.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: