2 definiții pentru dizarmonic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dizarmonic, ~ă a [At: ARGHEZI, S. XX, 63 / Pl: ~ici, ~ice / E: des- + armonic] (Rar) 1 Care nu este armonios. 2 Care nu formează un tot.
DIZARMONIC, -Ă adj. 1. (muz.) lipsit de armonie. ◊ (despre o sală) lipsită de rezonanță, cu rezonanță proastă. 2. care prezintă dizarmonie (2). 3. (fig.) discordant, neplăcut. (< fr. dysharmonique, it. disarmonico)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: dizarmonic
dizarmonic adjectiv
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
dizarmonic, dizarmonicăadjectiv
- 1. Lipsit de armonie. MDN '00
- 1.1. (Despre o sală) Lipsită de rezonanță, cu rezonanță proastă. MDN '00
-
-
- 3. Discordant, neplăcut. MDN '00sinonime: discordant neplăcut
etimologie:
- dysharmonique MDN '00