9 definiții pentru divictar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
divictar sm [At: GHEORGACHI, LET. III, 293/18 / V: (înv) ~iu, devi~ / E: tc divitdar] (Tcî) 1 Titlu dat boierului care se îngrijea de obiectele necesare domnitorului pentru scris. 2 Purtătorul călimării domnești. 3 Persoană care avea titlu de divictar (2).
DIVICTAR, divictari, s. m. (Învechit) Boiernaș de curte care se îngrijea de cele trebuincioase domnitorului pentru scris; purtătorul călimării domnești. Cîteva sute de boieri mici, fără barbă, ziși starea a doua și a treia, între care se prenumărau... divictaru... stolnici, șătrari. GHICA, S. XIV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIVICTAR, divictari, s. m. (Înv.) Boiernaș de curte care se îngrijea de cele trebuincioase domnitorului pentru scris; purtătorul călimării domnești. – Tc. divitdar.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
divictar m. od. boierinaș care ținea călimările domnești; Vodă îmi zise: te fac divictar GHICA. [Turc. DIVITDAR (din divit, călimări)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
divictár și de- m. (turc. pers. divitdar, purtător de călimară). Sec. 18. Boĭerinaș care purta călimara și alte obĭecte de scris la curtea domnească. V. calemgiŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
devictar sm vz divictar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
divictariu sm vz divictar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
devictár V. divictar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
divictar (divictari), s. m. – (Înv.) Dregător la Curtea Domnească, însărcinat cu păstrarea materialului domnitorului. Tc. divitdar (Șeineanu, III, 48). Sec. XVIII, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
divictar, divictarisubstantiv masculin
- 1. Boiernaș de curte care se îngrijea de cele trebuincioase domnitorului pentru scris; purtătorul călimării domnești. DLRLC
- Cîteva sute de boieri mici, fără barbă, ziși starea a doua și a treia, între care se prenumărau... divictaru... stolnici, șătrari. GHICA, S. XIV. DLRLC
-
etimologie:
- divitdar DLRM