6 definiții pentru divictar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

divictár sm [At: GHEORGACHI, LET. III, 293/18 / V: (înv) ~iu, devi~ / E: tc divitdar] (Tcî) 1 Titlu dat boierului care se îngrijea de obiectele necesare domnitorului pentru scris. 2 Purtătorul călimării domnești. 3 Persoană care avea titlu de divictar (2).

DIVICTÁR, divictari, s. m. (Învechit) Boiernaș de curte care se îngrijea de cele trebuincioase domnitorului pentru scris; purtătorul călimării domnești. Cîteva sute de boieri mici, fără barbă, ziși starea a doua și a treia, între care se prenumărau... divictaru... stolnici, șătrari. GHICA, S. XIV.

DIVICTÁR, divictari, s. m. (Înv.) Boiernaș de curte care se îngrijea de cele trebuincioase domnitorului pentru scris; purtătorul călimării domnești. – Tc. divitdar.

divictar m. od. boierinaș care ținea călimările domnești; Vodă îmi zise: te fac divictar GHICA. [Turc. DIVITDAR (din divit, călimări)].

divictár și de- m. (turc. pers. divitdar, purtător de călimară). Sec. 18. Boĭerinaș care purta călimara și alte obĭecte de scris la curtea domnească. V. calemgiŭ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

divictár (divictári), s. m. – (Înv.) Dregător la Curtea Domnească, însărcinat cu păstrarea materialului domnitorului. Tc. divitdar (Șeineanu, III, 48). Sec. XVIII, înv.

Intrare: divictar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • divictar
  • divictarul
  • divictaru‑
plural
  • divictari
  • divictarii
genitiv-dativ singular
  • divictar
  • divictarului
plural
  • divictari
  • divictarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)