2 intrări

25 de definiții

DIVERSIFICÁRE, diversificări, s. f. Faptul de a diversifica.V. diversifica.

DIVERSIFICÁRE, diversificări, s. f. Faptul de a diversifica.V. diversifica.

DIVERSIFICÁRE, diversificări, s. f. Faptul de a (se) diversifica; schimbare, variație. Din diversificarea studiilor în ramurile gemene ale instrucțiunii secundare, se poate cîștiga un mare folos. ODOBESCU, S. II 62.

diversificáre s. f., g.-d. art. diversificắrii; pl. diversificắri

diversificáre s. f., g.-d. art. diversificării; pl. diversificări

DIVERSIFICÁRE s. ramificare. (~ producției.)

DIVERSIFICÁRE s.f. Acțiunea de a diversifica și rezultatul ei; deosebire. [< diversifica].

diversificá vtr [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: diversífic / E: fr diversifier, lat diversificare] 1-2 (D. un lucru, un proces etc.) A prezenta sau a face să prezinte aspecte (mai) numeroase și (mai) variate Si: a varia, (îvr) a (se) diversa (1-2).

DIVERSIFICÁ, diversífic, vb. I. Tranz. A face ca un lucru, un proces, o acțiune etc. să prezinte aspecte (mai) numeroase și (mai) variate. – Din fr. diversifier, lat. diversificare.

DIVERSIFICÁ, diversífic, vb. I. Tranz. A face ca un lucru, un proces, o acțiune etc. să prezinte aspecte (mai) numeroase și (mai) variate. – Din fr. diversifier, lat. diversificare.

DIVERSIFICÁ, diversífic, vb. I. Tranz. A schimba înfățișarea unui lucru, făcîndu-l să se prezinte sub forme multiple și variate.

diversificá (a ~) vb., ind. prez. 3 diversífică

diversificá vb., ind. prez. 1 sg. diversífic, 3 sg. și pl. diversífică

DIVERSIFICÁ vb. a (se) ramifica. (A ~ producția.)

A diversifica ≠ a uniformiza

DIVERSIFICÁ vb. I. tr. A schimba ceva făcându-l să aibă forme multiple și variate; a face să se deosebească. [P.i. diversífic. / < it. diversificare].

DIVERSIFICÁ vb. tr., refl. a face, a ajunge să prezinte aspecte multiple și variate. (< fr. diversifier, lat. diversificare)

A DIVERSIFICÁ diversífic tranz. A face să se diversifice. /<fr. diversifier, lat. diversificare

A SE DIVERSIFICÁ pers. 3 se diversífică intranz. A deveni divers; a căpăta forme multiple și variate. /<fr. diversifier, lat. diversificare

diversificà v. a varia, a schimba în mai multe feluri: a diversifica lucrările.

* diversifíc, a -á v. tr. (mlat. diversifico, -áre saŭ d. divers și fic ca în edific, codific). Rar. Variez, schimb în maĭ multe felurĭ: a diversifica mîncarea, spectaculu.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DIVERSIFICARE s. ramificare. (~ producției.)

DIVERSIFICÁRE (< diversifica) s. f. 1. Faptul de a diversifica. 2. (EC.) Extindere a investițiilor unei firme prin intermediul mai multor companii care activează în domenii diferite. ♦ Cumpărare de valori diferite pentru diminuarea riscului de portofoliu al firmei.

DIVERSIFICÁRE s. f. (< diversificá < lat., it. diversificare, cf. fr. diversifier): ramificație a limbii în forme multiple și variate, în dialecte și graiuri; proces lingvistic care duce la apariția dialectelor, la creșterea deosebirilor dintre acestea iar în unele cazuri la transformarea dialectelor în limbi înrudite. D. se manifestă în fonetică, în vocabular și în gramatică. Ea apare atunci când slăbesc legăturile între membrii unei comunități lingvistice, când se creează o izolare teritorială. Dacă izolarea persistă, există posibilitatea transformării dialectelor în limbi de sine stătătoare, dar numai în anumite condiții. Un exemplu în acest sens ni-l oferă apariția diferențelor dialectale în imperiul roman, odată cu secolul al II-lea în răsărit și cu secolul al V-lea în apus, când începe dezmembrarea imperiului. Limba a căpătat trăsături distincte în fiecare regiune a fostului imperiu, s-a transformat în dialecte și mai târziu acestea au devenit limbile romanice cunoscute. Procesul de d. atinge apogeul în perioada feudală. El este opus procesului unificării (v. unificáre).

DIVERSIFICA vb. a (se) ramifica. (A ~ producția.)

Intrare: diversifica
diversifica verb grupa I conjugarea I
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) diversifica diversificare diversificat diversificând singular plural
diversifică diversificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) diversific (să) diversific diversificam diversificai diversificasem
a II-a (tu) diversifici (să) diversifici diversificai diversificași diversificaseși
a III-a (el, ea) diversifică (să) diversifice diversifica diversifică diversificase
plural I (noi) diversificăm (să) diversificăm diversificam diversificarăm diversificaserăm, diversificasem*
a II-a (voi) diversificați (să) diversificați diversificați diversificarăți diversificaserăți, diversificaseți*
a III-a (ei, ele) diversifică (să) diversifice diversificau diversifica diversificaseră
Intrare: diversificare
diversificare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular diversificare diversificarea
plural diversificări diversificările
genitiv-dativ singular diversificări diversificării
plural diversificări diversificărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)