DIVERSIFICARE, diversificări, s. f. Faptul de a (se) diversifica; schimbare, variație. Din diversificarea studiilor în ramurile gemene ale instrucțiunii secundare, se poate cîștiga un mare folos. ODOBESCU, S. II 62.

DIVERSIFICARE s.f. Acțiunea de a diversifica și rezultatul ei; deosebire. [< diversifica].

diversifica vtr [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: diversific / E: fr diversifier, lat diversificare] 1-2 (D. un lucru, un proces etc.) A prezenta sau a face să prezinte aspecte (mai) numeroase și (mai) variate Si: a varia, (îvr) a (se) diversa (1-2).

DIVERSIFICA, diversific, vb. I. Tranz. A schimba înfățișarea unui lucru, făcîndu-l să se prezinte sub forme multiple și variate.

DIVERSIFICA vb. I. tr. A schimba ceva făcîndu-l să aibă forme multiple și variate; a face să se deosebească. [P.i. diversific. / < it. diversificare].

DIVERSIFICA vb. tr., refl. a face, a ajunge să prezinte aspecte multiple și variate. (< fr. diversifier, lat. diversificare)

A SE DIVERSIFICA pers. 3 se diversifică intranz. A deveni divers; a căpăta forme multiple și variate. /<fr. diversifier, lat. diversificare

A DIVERSIFICA diversific tranz. A face să se diversifice. /<fr. diversifier, lat. diversificare

diversificà v. a varia, a schimba în mai multe feluri: a diversifica lucrările.

* diversifíc, a -á v. tr. (mlat. diversifico, -áre saŭ d. divers și fic ca în edific, codific). Rar. Variez, schimb în maĭ multe felurĭ: a diversifica mîncarea, spectaculu.

diversificare s. f., g.-d. art. diversificării; pl. diversificări

diversificare s. f., g.-d. art. diversificării; pl. diversificări

diversificare s. f., g.-d. art. diversificării; pl. diversificări

diversifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. diversific, 2 sg. diversifici, 3 diversifică; conj. prez. 1 sg. să diversific, 3 să diversifice

diversifica (a ~) vb., ind. prez. 3 diversifică

diversifica vb., ind. prez. 1 sg. diversific, 3 sg. și pl. diversifică

DIVERSIFICARE s. ramificare. (~ producției.)

DIVERSIFICARE s. ramificare. (~ producției.)

DIVERSIFICA vb. a (se) ramifica. (A ~ producția.)

DIVERSIFICA vb. a (se) ramifica. (A ~ producția.)

A diversifica ≠ a uniformiza

DIVERSIFICARE s. f. (< diversifica < lat., it. diversificare, cf. fr. diversifier): ramificație a limbii în forme multiple și variate, în dialecte și graiuri; proces lingvistic care duce la apariția dialectelor, la creșterea deosebirilor dintre acestea iar în unele cazuri la transformarea dialectelor în limbi înrudite. D. se manifestă în fonetică, în vocabular și în gramatică. Ea apare atunci când slăbesc legăturile între membrii unei comunități lingvistice, când se creează o izolare teritorială. Dacă izolarea persistă, există posibilitatea transformării dialectelor în limbi de sine stătătoare, dar numai în anumite condiții. Un exemplu în acest sens ni-l oferă apariția diferențelor dialectale în imperiul roman, odată cu secolul al II-lea în răsărit și cu secolul al V-lea în apus, când începe dezmembrarea imperiului. Limba a căpătat trăsături distincte în fiecare regiune a fostului imperiu, s-a transformat în dialecte și mai târziu acestea au devenit limbile romanice cunoscute. Procesul de d. atinge apogeul în perioada feudală. El este opus procesului unificării (v. unificare).

DIVERSIFICÁRE (< diversifica) s. f. 1. Faptul de a diversifica. 2. (EC.) Extindere a investițiilor unei firme prin intermediul mai multor companii care activează în domenii diferite. ♦ Cumpărare de valori diferite pentru diminuarea riscului de portofoliu al firmei.