10 definiții pentru diverge

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIVERGE, pers. 3 diverge, vb. III. Intranz. (Despre linii geometrice, razele unui fascicul etc.) A se îndepărta, a se răsfira dintr-un punct comun în direcții diferite. – Din fr. diverger, lat. divergere.

DIVERGE, pers. 3 diverge, vb. III. Intranz. (Despre linii geometrice, razele unui fascicul etc.) A se îndepărta, a se răsfira dintr-un punct comun în direcții diferite. – Din fr. diverger, lat. divergere.

diverge vi [At: PROT. – POP., N. D. / Pzi: 3 diverge / E: fr diverger, lat divergere] 1 (D. linii geometrice, razele unui fascicul etc.) A se îndepărta dintr-un punct comun în direcții diferite. 2 (Mat; d. șiruri de numere) A tinde către infinit. 3 (Fig; d. păreri, opinii etc.) A fi opus. 4 (Fig) A diferi mult. 5 (Fig) A fi foarte depărtat.

DIVERGE vb. III. intr. (Despre drepte, raze etc.) A merge depărtîndu-se între ele. ♦ (fig.) A se deosebi, a fi în dezacord. [P.i. diverg. / cf. fr. diverger, it., lat. divergere].

DIVERGE vb. intr. 1. (despre drepte, raze etc.) a pleca din același punct, răsfirându-se. 2. (fig.) a se deosebi, a fi în dezacord. (< fr. diverger, lat. divergere)

A DIVERGE pers. 3 diverge intranz. (despre raze) A se răsfira plecând din același punct. /<fr. diverger, lat. divergere

diverge v. 1. a se depărta dela olaltă, vorbind de linii geometrice și de raze optice; 2. fig. a fi opus, diferit.

* divérg, -érs, -érge v. intr. (lat. divérgere. Diverg, să diveargă; part. e rar saŭ inuz. V. converg). Mă depărtez de punctu comun de plecare, precum și de alte puncte laterale, vorbind de raze, de liniĭ. Fig. Nu mă unesc: noĭ divergem în opiniunĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!diverge (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. diverge, 3 pl. diverg; conj. prez. 3 să diveargă; ger. divergând; part. (rar) divers (nefolosit la perf.)

diverge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. diverge, 3 pl. diverg (nu se folosește la timpurile trecute, ger., part.)

diverge vb., ind. prez. 3 sg. diverge, 3 pl. diverg (nu se folosește la timpurile trecute)

Intrare: diverge
verb (V665)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • diverge
  • divergere
  • divergând
  • divergându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • diverge
(să)
  • diveargă
  • divergea
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • diverg
(să)
  • diveargă
  • divergeau
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

divergeverb

  • 1. (Despre linii geometrice, razele unui fascicul etc.) A se îndepărta, a se răsfira dintr-un punct comun în direcții diferite. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.