3 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIVANÍT, divaniți, adj. (În sintagma) Boier divanit = (și substantivat) boier care era membru al divanului (II 1); boier divanist; p. ext. persoană cu trecere pe lângă domnitor, făcând parte din protipendadă. – Din ngr. ntivanítis.

DIVANÍT, divaniți, adj. (În sintagma) Boier divanit = (și substantivat) boier care era membru al divanului (II 1); boier divanist; p. ext. persoană cu trecere pe lângă domnitor, făcând parte din protipendadă. – Din ngr. ntivanítis.

divanít sm, am [At: (a. 1812) DOC. EC. 141 / V: ~vănít / Pl: ~iți / E: ngr ντιβανίτηξ] 1-2 (Persoană) care făcea parte din divan (2) Si: divanist (1-2) 3-4 (Pex) (Persoană) care avea trecere pe lângă un domnitor, făcând parte din protipendadă.

DIVANÍT, divaniți, s. m. (Învechit și arhaizant) Membru al divanului domnesc; p. ext. persoană cu trecere pe lîngă domnitor, făcînd parte din protipendadă. Despre tulburări în țară și viclenia unor boieri divaniți [titlu]. SADOVEANU, Z. C. 125.

divăní [At: ȘIO I, 81 / Pzi: ~nésc / E: scr divaniti] (Reg) 1 vi A sta la taifas. 2 vr A se sfătui. 3 vr A se învoi.

DIVĂNÍ, divănesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Pop.) A se sfătui, a sta de vorbă. – Sb. divaniti.

* divaníst, -ă adj. și s. (d. divan). Care făcea parte din divan: boĭer divanist. – Și divanít (ngr. divanitis, scris nti-). V. protipendadă.

divănésc v. intr. (d. divan; și sîrb. divaniti). Vest. Staŭ la taĭfas. V. refl. Vechĭ. Mă sfătuĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

divanít (înv.) adj. m., pl. divaníți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIVĂNÍ vb. v. consulta, sfătui.

Intrare: divanit
adjectiv masculin (AM3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • divanit
  • divanitul
  • divanitu‑
plural
  • divaniți
  • divaniții
genitiv-dativ singular
  • divanit
  • divanitului
plural
  • divaniți
  • divaniților
vocativ singular
plural
Intrare: divăni
verb (V401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • divăni
  • divănire
  • divănit
  • divănitu‑
  • divănind
  • divănindu‑
singular plural
  • divănește
  • divăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • divănesc
(să)
  • divănesc
  • divăneam
  • divănii
  • divănisem
a II-a (tu)
  • divănești
(să)
  • divănești
  • divăneai
  • divăniși
  • divăniseși
a III-a (el, ea)
  • divănește
(să)
  • divănească
  • divănea
  • divăni
  • divănise
plural I (noi)
  • divănim
(să)
  • divănim
  • divăneam
  • divănirăm
  • divăniserăm
  • divănisem
a II-a (voi)
  • divăniți
(să)
  • divăniți
  • divăneați
  • divănirăți
  • divăniserăți
  • divăniseți
a III-a (ei, ele)
  • divănesc
(să)
  • divănească
  • divăneau
  • divăni
  • divăniseră
ghivăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: divănit
divănit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

divanit

etimologie: