2 definiții pentru disuasiune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DISUASIUNE s. f. insistență (pe lângă cineva) pentru a-l face să-și schimbe hotărârea. ◊ ansamblu de mijloace militare destinate, prin puterea lor de distrugere, de a descuraja un eventual adversar să angajeze ostilitățile. (< fr. dissuasion)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
disuasiune s. f. (sil. -su-a-), g.-d. art. disuasiunii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: disuasiune
- silabație: -su-a-
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
disuasiunesubstantiv feminin
- 1. Insistență (pe lângă cineva) pentru a-l face să-și schimbe hotărârea. MDN '00
- 1.1. Ansamblu de mijloace militare destinate, prin puterea lor de distrugere, de a descuraja un eventual adversar să angajeze ostilitățile. MDN '00
-
etimologie:
- dissuasion MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.