2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

disuada vt [At: LM / P: ~su-a~ / Pzi: ~déz / E: fr dissuader] (Frm) A abate pe cineva de la o hotărâre.

DISUADÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A abate pe cineva de la o hotărâre. [Pron. -su-a-. / < fr. dissuader].

DISUADÁ vb. tr. a abate pe cineva de la o hotărâre. (< fr. dissuader)

A DISUADÁ ~éz tranz. livr. (persoane) A sfătui să renunțe (la o intenție); a deconsilia. /<fr. dissuader, lat. dissuadere

* disuadéz v. tr. (fr. dissuader, d. lat. dissuadére). Desfătuĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

disuadá vb. (sil. -su-a-), ind. prez. 3 sg. disuadeáză

Intrare: disuada
  • silabație: -su-a-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • disuada
  • disuadare
  • disuadat
  • disuadatu‑
  • disuadând
  • disuadându‑
singular plural
  • disuadea
  • disuadați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • disuadez
(să)
  • disuadez
  • disuadam
  • disuadai
  • disuadasem
a II-a (tu)
  • disuadezi
(să)
  • disuadezi
  • disuadai
  • disuadași
  • disuadaseși
a III-a (el, ea)
  • disuadea
(să)
  • disuadeze
  • disuada
  • disuadă
  • disuadase
plural I (noi)
  • disuadăm
(să)
  • disuadăm
  • disuadam
  • disuadarăm
  • disuadaserăm
  • disuadasem
a II-a (voi)
  • disuadați
(să)
  • disuadați
  • disuadați
  • disuadarăți
  • disuadaserăți
  • disuadaseți
a III-a (ei, ele)
  • disuadea
(să)
  • disuadeze
  • disuadau
  • disuada
  • disuadaseră
Intrare: disuadat
disuadat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disuadat
  • disuadatul
  • disuadatu‑
  • disuada
  • disuadata
plural
  • disuadați
  • disuadații
  • disuadate
  • disuadatele
genitiv-dativ singular
  • disuadat
  • disuadatului
  • disuadate
  • disuadatei
plural
  • disuadați
  • disuadaților
  • disuadate
  • disuadatelor
vocativ singular
plural
disuadare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disuadare
  • disuadarea
plural
  • disuadări
  • disuadările
genitiv-dativ singular
  • disuadări
  • disuadării
plural
  • disuadări
  • disuadărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)