3 definiții pentru distructivitate
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DISTRUCTIVITATE s. f. înclinație patologică spre distrugere. (< distructiv + -itate)
*destructivitáte f. (d. destructiv; fr. destructivité). Aplicațiune, dispozițiune spre distrugere: criminaliĭ aŭ pe eĭ semnele distructivitățiĭ. – Și di-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
distructivitate s. f., g.-d. art. distructivității
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: distructivitate
| substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
distructivitatesubstantiv feminin
- 1. Înclinație patologică spre distrugere. MDN '00
etimologie:
- distructiv + -itate MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.