9 definiții pentru destrucțiune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
destrucțiune sf vz distrucție
DESTRUCȚIUNE s.f. (Rar) Distrugere, nimicire. ♦ (Geol.) Reducere a altitudinii reliefului sub acțiunea agenților geomorfologici interni sau externi. [Var. destrucție s.f. / < fr. destruction].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESTRUCȚIUNE s. f. 1. distrugere, nimicire. 2. reducere a altitudinii reliefului sub acțiunea agenților geomorfologici interni sau externi. (< fr. destruction, lat. destructia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*destrucțiúne f. (lat. de-strúctio, -ónis; fr. destruction. V. con-strucțiune). Acțiunea de distrugere, nimicire: destrucțiunea Cartaginiĭ. – Și -úcție. Și di- (it. distruzione). Maĭ des distrúgere.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
destrucție sf vz distrucție
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
distrucție sf [At: NEGULICI / V: des~, (înv) ~iune, destrucțiune / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: fr destruction, it distruzione] 1 (Liv) Distrugere. 2 Lichidare a unei ființe.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
distrucțiune sf vz distrucție
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESTRUCȚIE s.f. v. destrucțiune.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
distrucți(un)e f. dărâmare, prăpădire.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
destrucțiune, destrucțiunisubstantiv feminin
- 1. Distrugere, nimicire. DNsinonime: distrugere nimicire
- 1.1. Reducere a altitudinii reliefului sub acțiunea agenților geomorfologici interni sau externi. DN
-
etimologie:
- destruction DN