| verb (V201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) distorsiona | distorsionare | distorsionat | distorsionând | singular | plural | ||
| distorsionează | distorsionați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | distorsionez | (să) distorsionez | distorsionam | distorsionai | distorsionasem | |
| a II-a (tu) | distorsionezi | (să) distorsionezi | distorsionai | distorsionași | distorsionaseși | ||
| a III-a (el, ea) | distorsionează | (să) distorsioneze | distorsiona | distorsionă | distorsionase | ||
| plural | I (noi) | distorsionăm | (să) distorsionăm | distorsionam | distorsionarăm | distorsionaserăm, distorsionasem* | |
| a II-a (voi) | distorsionați | (să) distorsionați | distorsionați | distorsionarăți | distorsionaserăți, distorsionaseți* | ||
| a III-a (ei, ele) | distorsionează | (să) distorsioneze | distorsionau | distorsionară | distorsionaseră | ||
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | distorsionat | distorsionatul | distorsionată | distorsionata |
| plural | distorsionați | distorsionații | distorsionate | distorsionatele | |
| genitiv-dativ | singular | distorsionat | distorsionatului | distorsionate | distorsionatei |
| plural | distorsionați | distorsionaților | distorsionate | distorsionatelor | |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
DISTORSIONÁT, -Ă, distorsionați, -te, adj. Care prezintă distorsiuni. [Pr.: -si-o-] – Din distorsiune.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
DISTORSIONÁT, -Ă, distorsionați, -te, adj. Care prezintă distorsiuni. [Pr.: -si-o-] – Din distorsiune.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
distorsionát adj. m. (sil. -si-o-), pl. distorsionáți; f. sg. distorsionátă, pl. distorsionáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
DISTORSIONÁ, distorsionez, vb. I. Intranz. (Despre aparate) A produce distorsiune (1). [Pr.: -si-o-] – De la distorsiune.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
DISTORSIONÁ, distorsionez, vb. I. Intranz. (Despre aparate) A produce distorsiune (1). [Pr.: -si-o-] – De la distorsiune.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
*distorsioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 distorsioneáză
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink
distorsioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. distorsionéz, 3 sg. și pl. distorsioneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
DISTORSIONÁ vb. I. tr. A produce distorsiune; a deforma. [Pron. -si-o-. / < distorsiune].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
DISTORSIONÁ vb. intr. (despre aparate) a produce distorsiune (1). (< distorsi/une/ + -ona)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink