3 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISTILATÓR, -OÁRE, distilatori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană calificată în operația de distilare. 2. S. n. Aparat cu care se face distilarea. – Din fr. distillateur.

distilator, ~oare [At: HELIADE, O. II, 354 / V: des~, destilatoriu, destilător, ~lător, ~lătoriu, (îvr) ~iu sn / Pl: ~i, ~oare / E: fr distillateur] 1 sn Aparat de distilare (2) constituit dintr-un recipient pentru fierberea lichidelor și dintr-un refrigerant pentru condensarea vaporilor. 2 a (Înv; d. un aparat, un vas etc.) Care distilează. 3 smf Persoană calificată în operația de distilare (2) Si: distilier (1). 4 smf Persoană care conduce o distilerie (2) Si: distilier (2).

DISTILATÓR, -OÁRE, distilatori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană calificată în operația de distilare. 2. S. n. Aparat cu care se face distilarea. – Din fr. distillateur.

DISTILATÓR, distilatoare, s. n. Aparat de distilat.

DISTILATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care distilează. [Cf. fr. distillateur].

DISTILATÓR s.n. Aparat de distilat. [Cf. fr. distillateur].

DISTILATÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care distilează. II. s. n. aparat de distilat. (< fr. distillateur)

DISTILATÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană specializată în operații de distilare. /<fr. distillateur

DISTILATÓR1 ~oáre n. Aparat pentru distilare. /<fr. distillateur

distilator m. cel ce distilează, cel ce fabrică licheruri.

distilător, ~oare smf, a vz distilator


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

distilatór1 (persoană) s. m., pl. distilatóri

distilatór2 (aparat) s. n., pl. distilatoáre

distilatór (aparat) s. n., pl. distilatoáre

distilatór (persoană) s. m., pl. distilatóri

Intrare: distilator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • distilator
  • distilatorul
  • distilatoru‑
plural
  • distilatori
  • distilatorii
genitiv-dativ singular
  • distilator
  • distilatorului
plural
  • distilatori
  • distilatorilor
vocativ singular
  • distilatorule
plural
  • distilatorilor
Intrare: distilator (s.n.)
distilator2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • distilator
  • distilatorul
  • distilatoru‑
plural
  • distilatoare
  • distilatoarele
genitiv-dativ singular
  • distilator
  • distilatorului
plural
  • distilatoare
  • distilatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: distilător
distilător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

distilator, -oare (persoană) distilatoare

  • 1. Persoană calificată în operația de distilare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

distilator (s.n.)

  • 1. Aparat cu care se face distilarea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: