2 intrări
2 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dispunător, ~oare smf, a [At: MAIORESCU, D. II, 185 / Pl: ~i, ~oare / E: dispune + -ător] 1-2 (Persoană) care dispune (2) de ceva sau de cineva.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dispunător adj. m., s. m., pl. dispunători; f. sg. și pl. dispunătoare
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: dispunătoare
dispunătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Intrare: dispunător (adj.)
dispunător adjectiv
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)