2 intrări

2 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dispunător, ~oare smf, a [At: MAIORESCU, D. II, 185 / Pl: ~i, ~oare / E: dispune + -ător] 1-2 (Persoană) care dispune (2) de ceva sau de cineva.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dispunătór adj. m., s. m., pl. dispunătóri; f. sg. și pl. dispunătoáre

Intrare: dispunătoare
dispunătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dispunătoare
  • dispunătoarea
plural
  • dispunătoare
  • dispunătoarele
genitiv-dativ singular
  • dispunătoare
  • dispunătoarei
plural
  • dispunătoare
  • dispunătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: dispunător (adj.)
dispunător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dispunător
  • dispunătorul
  • dispunătoru‑
  • dispunătoare
  • dispunătoarea
plural
  • dispunători
  • dispunătorii
  • dispunătoare
  • dispunătoarele
genitiv-dativ singular
  • dispunător
  • dispunătorului
  • dispunătoare
  • dispunătoarei
plural
  • dispunători
  • dispunătorilor
  • dispunătoare
  • dispunătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)