opțiuni
  • info

13 definiții pentru disprețuire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISPREȚUIRE, disprețuiri, s. f. Acțiunea de a disprețui. [Var.: (înv.) desprețuire s. f.] – V. disprețui.

DISPREȚUIRE, disprețuiri, s. f. Acțiunea de a disprețui. [Var.: (înv.) desprețuire s. f.] – V. disprețui.

disprețuire sf [At: LEON ASACHI, B. 72/5 / V: (înv) des~, (îvr) despreciuire, (îvr) dispreciu~ / Pl: ~ri / E: disprețui] 1-2 Manifestare a disprețului (1-2) față de cineva Si: disprețuit1 (1-2). 3-4 Tratare cu dispreț (1-2) a cuiva Si: disprețuit1 (3-4). 5 Neluare în seamă Si: disprețuit1 (5). 6 (Înv) Ocărâre. 7 (Îvr) Depreciere.

DISPREȚUIRE s. f. Acțiunea de a disprețui; dispreț. – Variantă: (învechit) desprețuire (ALECSANDRI, P. III 340, ALEXANDRESCU, M. 153) s. f.

DISPREȚUIRE s.f. Acțiunea de a disprețui. [< disprețui].

DESPREȚUIRE s. f. v. disprețuire.

DESPREȚUIRE s. f. v. disprețuire.

DESPREȚUIRE s. f. v. disprețuire.

despreciuire sf vz disprețuire

desprețuire sf vz disprețuire

dispreciuire sf vz disprețuire

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

disprețuire s. f., g.-d. art. disprețuirii; pl. disprețuiri

disprețuire s. f., g.-d. art. disprețuirii; pl. disprețuiri

disprețuire s. f., g.-d. art. disprețuirii; pl. disprețuiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DISPREȚUIRE s. desconsiderare, nesocotire. (~ colegilor.)

DISPREȚUIRE s. desconsiderare, nesocotire. (~ colegilor.)

Intrare: disprețuire
disprețuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disprețuire
  • disprețuirea
plural
  • disprețuiri
  • disprețuirile
genitiv-dativ singular
  • disprețuiri
  • disprețuirii
plural
  • disprețuiri
  • disprețuirilor
vocativ singular —
plural —
desprețuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desprețuire
  • desprețuirea
plural
  • desprețuiri
  • desprețuirile
genitiv-dativ singular
  • desprețuiri
  • desprețuirii
plural
  • desprețuiri
  • desprețuirilor
vocativ singular —
plural —
dispreciuire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
despreciuire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

disprețuire, disprețuirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi disprețui DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.