O definiție pentru dispecera


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

a dispecerá vb., ind. prez. 1 sg. dispeceréz

Intrare: dispecera
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dispecera
  • dispecerare
  • dispecerat
  • dispeceratu‑
  • dispecerând
  • dispecerându‑
singular plural
  • dispecerea
  • dispecerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dispecerez
(să)
  • dispecerez
  • dispeceram
  • dispecerai
  • dispecerasem
a II-a (tu)
  • dispecerezi
(să)
  • dispecerezi
  • dispecerai
  • dispecerași
  • dispeceraseși
a III-a (el, ea)
  • dispecerea
(să)
  • dispecereze
  • dispecera
  • dispeceră
  • dispecerase
plural I (noi)
  • dispecerăm
(să)
  • dispecerăm
  • dispeceram
  • dispecerarăm
  • dispeceraserăm
  • dispecerasem
a II-a (voi)
  • dispecerați
(să)
  • dispecerați
  • dispecerați
  • dispecerarăți
  • dispeceraserăți
  • dispeceraseți
a III-a (ei, ele)
  • dispecerea
(să)
  • dispecereze
  • dispecerau
  • dispecera
  • dispeceraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)