2 intrări
2 definiții
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
a dispecera vb., ind. prez. 1 sg. dispecerez
+dispeceră s. f., g.-d. dispecerei; pl. dispecere
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
Intrare: dispecera
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
Intrare: dispeceră
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
dispecer, dispecerisubstantiv masculin dispeceră, dispeceresubstantiv feminin
- 1. Tehnician sau sistem automat care urmărește, coordonează și reglementează operativ mersul producției dintr-o întreprindere sau, la căile ferate, supraveghează mersul trenurilor pe o anumită porțiune a liniei etc. DEX '09 DLRLC DN
- Munca dispecerului cere o înaltă calificare, o vastă cunoaștere a întregului proces tehnologic al fabricii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2692. DLRLC
- Pipău dispatcherul... adusese ca de obicei nota de producție din uzină. CĂLUGĂRU, O. P. 329. DLRLC
-
- 2. Funcționar care asigură primirea și repartizarea vizitatorilor în hoteluri. MDN '00
etimologie:
- dispatcher DEX '09 DEX '98 DN