15 definiții pentru disoluție

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISOLUȚIE, disoluții, s. f. Descompunere, dezagregare; decădere, degradare. – Din fr. dissolution.

disoluție sf [At: HOL 62/10 / V: ~iune, (înv) des~ / Pl: ~ii / E: fr dissolution] 1 (Chm; înv) Soluție. 2 (Fiz; Chm; înv) Dizolvare. 3 (Med; înv) Stricare. 4 Desființare a unui organ legislativ, partid, adunări etc. 5 (Îlv) A fi (sau a cădea) în ~ A fi sau a ajunge în stare de descompunere, de ruină. 6 (Jur) Desfacere a unei căsătorii. 7 Corupție.

DISOLUȚIE, disoluții, s. f. (Franțuzism) Descompunere, dezagregare; decădere, degradare. – Din fr. dissolution.

DISOLUȚIE s.f. (Rar) Descompunere, destrămare; corupție, dezmăț. [Gen. -iei, var. disoluțiune, dizoluție s.f. / < fr. dissolution, cf. lat. dissolutio].

DISOLUȚIE s. f. 1. descompunere, dezagregare, destrămare; corupție. 2. (fig.) corupție. 3. absorbție a unui mineral solid de către apa de curgere sau de infiltrare. (< fr. dissolution, lat. dissolutio)

DISOLUȚIE ~i f. livr. Proces de descompunere, de dezagregare. /<fr. dissolution, lat. dissolutio

DISOLUȚIUNE s.f. v. disoluție.

* disoluțiúne f. (lat. dis-solútio, -ónis. V. soluțiune). Chim. Descompunerea corpurilor supt influența unuĭ agent care le străbate. Fig. Ruptură, divorț: disoluțiunea uneĭ căsătoriĭ. Retragerea puteriĭ din mîna cuĭva: disoluțiunea unuĭ parlament. Desfrîŭ: disoluțiunea obiceĭurilor. – Și -úție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

disoluție (desp. -ți-e) s. f., art. disoluția (desp. -ți-a), g.-d. art. disoluției; pl. disoluții, art. disoluțiile (desp. -ți-i-)

disoluție (-ți-e) s. f., art. disoluția (-ți-a), g.-d. disoluții, art. disoluției; pl. disoluții, art. disoluțiile (-ți-i-)

disoluție s. f. (sil. -ți-e), art. disoluția (sil. -ți-a), g.-d. disoluții, art. disoluției

Intrare: disoluție
disoluție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disoluție
  • disoluția
plural
  • disoluții
  • disoluțiile
genitiv-dativ singular
  • disoluții
  • disoluției
plural
  • disoluții
  • disoluțiilor
vocativ singular
plural
disoluțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disoluțiune
  • disoluțiunea
plural
  • disoluțiuni
  • disoluțiunile
genitiv-dativ singular
  • disoluțiuni
  • disoluțiunii
plural
  • disoluțiuni
  • disoluțiunilor
vocativ singular
plural
desoluție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dizoluție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dizoluție
  • dizoluția
plural
  • dizoluții
  • dizoluțiile
genitiv-dativ singular
  • dizoluții
  • dizoluției
plural
  • dizoluții
  • dizoluțiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

disoluție, disoluțiisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.