2 intrări
23 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DISIMULAT, -Ă, disimulați, -te, adj. Care ascunde (sub un aspect înșelător) adevărata înfățișare a lucrurilor, a situațiilor etc. ♦ (Despre oameni și firea lor) Închis, ascuns; fals, ipocrit. – V. disimula.
disimulat, ~ă a [At: NEGULICI / Pl: ~ați, ~e / E: disimula] 1 Care este ascuns privirilor Si: camuflat, mascat1. 2 Care ascunde realitatea sub o aparență înșelătoare Si: mascat1. 3 (D. oameni) Ipocrit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISIMULAT, -Ă, disimulați, -te, adj. Care ascunde (sub un aspect înșelător) adevărata înfățișare a lucrurilor, a situației etc. ♦ (Despre oameni și firea lor) Închis, ascuns; fals, ipocrit. – V. disimula.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISIMULAT, -Ă, disimulați, -te, adj. Ascuns privirilor, făcut să fie mai puțin vizibil. ♦ Fig. (Despre persoane și firea lor) Închis, ascuns. ♦ Făcut în ascuns; tăinuit; deghizat, mascat. V. camuflat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISIMULAT, -Ă adj., s. m. f. (om) ascuns, prefăcut, nesincer. (< disimula)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DISIMULAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DISIMULA. 2) (despre persoane) Care are o fire ascunsă; puțin comunicativ. /v. a disimula
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
* disimulát, -ă adj. Obișnuit să-șĭ ascundă sentimentele, mocnit: caracter disimulat. V. expansiv.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DISIMULA, disimulez, vb. I. Tranz. A ascunde adevărata față a unui lucru, a unei situații etc. (dându-i o aparență înșelătoare); a camufla, a masca. ♦ Fig. A deghiza. – Din fr. dissimuler, lat. dissimulare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
disimula [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~lez, (înv) disimul / E: fr dissimuler, lat dissimulare] 1 vt (C.i. părți ale corpului omenesc) A ascunde privirilor Si: a acoperi, a masca. 2-3 vt A ascunde adevărata față a unui lucru, a unei situații (dându-i aparențe înșelătoare) Si: a masca. 4 vr (Îvr; d. electricitate) A se anula.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISIMULA, disimulez, vb. I. Tranz. A ascunde adevărata față a unui lucru, a unei situații etc. (dându-i o aparență înșelătoare); a camufla, a masca. – Din fr. dissimuler, lat. dissimulare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISIMULA, disimulez, vb. I. Tranz. A ascunde adevărata înfățișare a unui lucru (dîndu-i o aparență înșelătoare), a face ca ceva să nu fie cunoscut, a masca. V. deghiza, camufla. Albumul? Bal-mascat cu lume multă, În care toți pe sus își poartă nasul, Disimulîndu-și mutra, gîndul, glasul. EMINESCU, O. IV 333.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISIMULA vb. I. tr. A ascunde, a masca adevărata față a lucrurilor; a se preface. [< fr. dissimuler, it., lat. dissimulare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISIMULA vb. tr. a-și ascunde adevăratele gânduri, sentimente etc., dându-le aparențe înșelătoare; a masca, a camufla. ◊ (fig.) a deghiza. (< fr. dissimuler, lat. dissimulare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A DISIMULA ~ez tranz. A prezenta într-o formă aparentă, ascunzând adevărul; a camufla; a masca. /<fr. dissimuler, lat. dissimulare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
disimulà v. 1. a ascunde sentimentele, proiectele sale: a-și disimula mânia; 2. a părea că nu observă sau nu resimte: a disimula o ofensă; 3. a face mai puțin vizibil: această haină disimulează talia.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* disimuléz v. tr. (lat. dissímulo, -áre. V. simulez). Îmi ascund gîndu. Mă prefac că nu văd, că nu simt, că nu pricep.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
disimula (a ~) (a ascunde) vb., ind. prez. 1 sg. disimulez, 3 disimulează; conj. prez. 1 sg. să disimulez, 3 să disimuleze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
disimula (a ~) (a ascunde) vb., ind. prez. 3 disimulează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
disimula vb., ind. prez. 1 sg. disimulez, 3 sg. și pl. disimulează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DISIMULAT adj. (fig.) camuflat, deghizat, mascat. (Adevăr ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DISIMULAT adj. (fig.) camuflat, deghizat, mascat. (Adevăr ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISIMULA vb. v. ascunde.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DISIMULA vb. a (se) ascunde, (fig.) a (se) camufla, a (se) deghiza, a (se) masca. (A ~ adevărul.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
disimulat, disimulatăadjectiv
- 1. Care ascunde (sub un aspect înșelător) adevărata înfățișare a lucrurilor, a situațiilor etc. DEX '09 DLRLC
etimologie:
- disimula DEX '09 DEX '98 MDN '00
disimula, disimulezverb
- 1. A ascunde adevărata față a unui lucru, a unei situații etc. (dându-i o aparență înșelătoare). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Albumul? Bal-mascat cu lume multă, În care toți pe sus își poartă nasul, Disimulîndu-și mutra, gîndul, glasul. EMINESCU, O. IV 333. DLRLC
- 1.1. Deghiza. DEX '09sinonime: deghiza
-
etimologie:
- dissimuler DEX '09 DEX '98 DN
- dissimulare DEX '09 DEX '98 DN