5 definiții pentru disilabic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

disilábic, ~ă sn, a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr dissyllabique] 1-2 (Cuvânt) care este format din două silabe Si: bisilabic.

DISILÁBIC, -Ă adj. Bisilabic, de două silabe. [< fr. dissyllabique].

DISILÁBIC, -Ă adj. bisilabic. (< fr. dissyllabique)

* disilábic, -ă adj. (di- și silabic. V. mono-silab). Gram. Compus din doŭă silabe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

disilábic adj. m., pl. disilábici; f. sg. disilábică, pl. disilábice

Intrare: disilabic
disilabic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disilabic
  • disilabicul
  • disilabicu‑
  • disilabică
  • disilabica
plural
  • disilabici
  • disilabicii
  • disilabice
  • disilabicele
genitiv-dativ singular
  • disilabic
  • disilabicului
  • disilabice
  • disilabicei
plural
  • disilabici
  • disilabicilor
  • disilabice
  • disilabicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)