8 definiții pentru dizgrațiat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dizgrațiat, ~ă a [At: VĂCĂRESCUL. IST. 297 / V: (rar) desg~, disg~ / P: ~ți-at / Pl: ~ați, ~e / E: dizgrația] 1 Care a căzut în dizgrație (1). 2 Care și-a pierdut bunăvoința de care se bucura până atunci. 3 (Înv) Oropsit de soartă Si: urgisit. 4 (Rar) Care are un aspect fizic neplăcut Si: diform, dizgrațios (1), pocit.
DIZGRAȚIAT, -Ă, dizgrațiați, -te, adj. 1. (În regimurile trecute) Care și-a pierdut bunăvoința sau grația unui monarh, a unei persoane influente, a unui superior etc.; căzut în dizgrație. V. oropsit, urgisit. Curtezan dizgrațiat. 2. (Neobișnuit) Lipsit de grație, de farmec; dizgrațios. «Însă, dar, pentru că, deoarece»... răsar fără necesitate în scrierile poeților noștri, potopind ideile sub umpluturile lor dizgrațiate. MACEDONSKI, O. IV 40. – Pronunțat: -ți-at.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIZGRAȚIAT ~tă (~ți, ~te) înv. 1) v. A DIZGRAȚIA. 2): ~ de natură pocit; diform. /v. a disgrația
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
* dizgrațiát, -ă adj. și s. (fr. disgracié, d. it. disgraziato). Căzut din grație, din favoare. Fig. Urît orĭ prost. Dizgrațiat al soarteĭ, nenorocit, dezmoștenit. V. oropsit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
desgrațiat1 sn vz dizgrațiat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desgrațiat2, ~ă a vz dizgrațiat2 modificată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
disgrațiat, ~ă a vz dizgrațiat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
disgrațiat a. 1. căzut în disgrație; 2. diform: disgrațiat de natură.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
dizgrațiat, dizgrațiatăadjectiv
- 1. Care și-a pierdut bunăvoința sau grația unui monarh, a unei persoane influente, a unui superior etc.; căzut în dizgrație. DLRLC
- Curtezan dizgrațiat. DLRLC
-
- 2. Lipsit de grație, de farmec. DLRLCsinonime: dizgrațios
- «Însă, dar, pentru că, deoarece»... răsar fără necesitate în scrierile poeților noștri, potopind ideile sub umpluturile lor dizgrațiate. MACEDONSKI, O. IV 40. DLRLC
-