8 definiții pentru dizgrațiat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dizgrațiat, ~ă a [At: VĂCĂRESCUL. IST. 297 / V: (rar) desg~, disg~ / P: ~ți-at / Pl: ~ați, ~e / E: dizgrația] 1 Care a căzut în dizgrație (1). 2 Care și-a pierdut bunăvoința de care se bucura până atunci. 3 (Înv) Oropsit de soartă Si: urgisit. 4 (Rar) Care are un aspect fizic neplăcut Si: diform, dizgrațios (1), pocit.

DIZGRAȚIAT, -Ă, dizgrațiați, -te, adj. 1. (În regimurile trecute) Care și-a pierdut bunăvoința sau grația unui monarh, a unei persoane influente, a unui superior etc.; căzut în dizgrație. V. oropsit, urgisit. Curtezan dizgrațiat. 2. (Neobișnuit) Lipsit de grație, de farmec; dizgrațios. «Însă, dar, pentru că, deoarece»... răsar fără necesitate în scrierile poeților noștri, potopind ideile sub umpluturile lor dizgrațiate. MACEDONSKI, O. IV 40. – Pronunțat: -ți-at.

DIZGRAȚIAT ~tă (~ți, ~te) înv. 1) v. A DIZGRAȚIA. 2): ~ de natură pocit; diform. /v. a disgrația

* dizgrațiát, -ă adj. și s. (fr. disgracié, d. it. disgraziato). Căzut din grație, din favoare. Fig. Urît orĭ prost. Dizgrațiat al soarteĭ, nenorocit, dezmoștenit. V. oropsit.

disgrațiat, ~ă a vz dizgrațiat

disgrațiat a. 1. căzut în disgrație; 2. diform: disgrațiat de natură.

Intrare: dizgrațiat
dizgrațiat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dizgrațiat
  • dizgrațiatul
  • dizgrațiatu‑
  • dizgrația
  • dizgrațiata
plural
  • dizgrațiați
  • dizgrațiații
  • dizgrațiate
  • dizgrațiatele
genitiv-dativ singular
  • dizgrațiat
  • dizgrațiatului
  • dizgrațiate
  • dizgrațiatei
plural
  • dizgrațiați
  • dizgrațiaților
  • dizgrațiate
  • dizgrațiatelor
vocativ singular
plural
desgrațiat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
disgrațiat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dizgrațiat, dizgrațiaadjectiv

  • 1. Care și-a pierdut bunăvoința sau grația unui monarh, a unei persoane influente, a unui superior etc.; căzut în dizgrație. DLRLC
    • format_quote Curtezan dizgrațiat. DLRLC
  • 2. neobișnuit Lipsit de grație, de farmec. DLRLC
    sinonime: dizgrațios
    • format_quote «Însă, dar, pentru că, deoarece»... răsar fără necesitate în scrierile poeților noștri, potopind ideile sub umpluturile lor dizgrațiate. MACEDONSKI, O. IV 40. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.