2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

disgrația v vz dizgrația

disgrațià v. a înceta de a favoriza pe cineva.

disgrație f. 1. pierderea bunelor grații ale unui om puternic: a cădea în disgrație; 2. lipsă de grație în purtare, vorbire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: disgrația
disgrația
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: disgrație
disgrație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disgrație
  • disgrația
plural
  • disgrații
  • disgrațiile
genitiv-dativ singular
  • disgrații
  • disgrației
plural
  • disgrații
  • disgrațiilor
vocativ singular
plural