3 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEȘERTARE, deșertări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) deșerta; golire, deșertat1. – V. deșerta.

DEȘERTARE, deșertări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) deșerta; golire, deșertat1. – V. deșerta.

DISERTA, disertez, vb. I. Intranz. (Rar) A ține o disertație. – Din fr. disserter.

DISERTA, disertez, vb. I. Intranz. (Rar) A ține o disertație. – Din fr. disserter.

deșertare sf [At: (a. 1644) GCR I, 112/20 / V: (reg) deșăr~, deșir~, disărțare, diș~ / Pl: ~tări / E: deșerta1] 1 Scoatere totală sau parțială a conținutului dintr-un recipient, sac etc. (de obicei prin răsturnare) Si: (pop) deșertat1 (1), golire. 2 (Tip) Scoatere a rândurilor culese din culegar, transportându-le pe galion. 3 Răsturnare a unui lichid sau a unor materii granulare, pulverulente dintr-un recipient, dintr-un sac etc. Si: (pop) deșertat1 (2). 4 Trecere a unui lichid sau a unor materii granulare dintr-un recipient în altul Si: (pop) deșertat1 (3). 5 Înghițire (până la ultima picătură) a conținutului lichid al unui vas Si: (pop) deșertat1 (4). 6 (Îvr) Descărcare a unei arme de foc Si: (pop) deșertat1 (5). 7 (Înv) Evacuare a unei așezări omenești. 8-9 (Înv) Deșertăciune (2, 4).

diserta vi [At: FM (1847), 31/16 / V: (rar) des~[1], dize~ / Pzi: ~tez / E: fr disserter, lat dissertare] 1 A vorbi despre un subiect dat. 2 A ține o disertație (3).

  1. Varianta deserta nu este consemnată cuvânt-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler

DEȘERTARE, deșertări, s. f. Acțiunea de a (se) deșerta; golire, (învechit) evacuare a populației. (Cu pronunțare regională) A făcut atîta deșărtare a provinciilor sale. BĂLCESCU, O. I 24.

DISERTA, disertez, vb. I. Intranz. (Rar) A vorbi despre un subiect dat (în învățămînt), a ține o disertație.

DISERTA vb. I. tr. (Rar) A ține o disertație. [Var. dizerta vb. I. / < fr. disserter, cf. lat. dissertare].

DISERTA vb. tr. a ține o disertație. (< fr. disserter, lat. dissertare)

deșertare f. acțiunea de a deșerta: golire, evacuare.

* disertéz v. tr. (lat. dis-sertare, d. dissérere, -sertum, a vorbi, a trata. V. aserțiune). Țin o disertațiune, tratez o chestiune științifică vorbind.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deșertare s. f., g.-d. art. deșertării; pl. deșertări

!diserta (a ~)/dizerta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. disertez/dizertez, 3 disertează/dizertea; conj. prez. 1 sg. să disertez/să dizertez, 3 să diserteze/să dizerteze

dizerta (a ~) v. diserta (a ~)

deșertare (pop.) s. f., g.-d. art. deșertării; pl. deșertări

diserta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 disertea

deșertare s. f., g.-d. art. deșertării; pl. deșertări

diserta vb., ind. prez. 1 sg. disertez, 3 sg. și pl. disertea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEȘERTARE s. descărcare, descărcat, deșertat, golire, golit. (~ unei roabe.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

deșertare, deșertări s. f. Acțiunea de a (se) deșerta; golire, părăsire. ♦ (Sens biblic) Dogmă fundamentală a credinței creștine, prin care se explică întruparea Fiului lui Dumnezeu (Filip. 2, 6-7); chenoză. – Din deșerta.

Intrare: disertare
disertare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disertare
  • disertarea
plural
  • disertări
  • disertările
genitiv-dativ singular
  • disertări
  • disertării
plural
  • disertări
  • disertărilor
vocativ singular
plural
Intrare: deșertare
deșertare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșertare
  • deșertarea
plural
  • deșertări
  • deșertările
genitiv-dativ singular
  • deșertări
  • deșertării
plural
  • deșertări
  • deșertărilor
vocativ singular
plural
deșărtare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dișertare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dișărtare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
deșirtare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: diserta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • diserta
  • disertare
  • disertat
  • disertatu‑
  • disertând
  • disertându‑
singular plural
  • disertea
  • disertați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • disertez
(să)
  • disertez
  • disertam
  • disertai
  • disertasem
a II-a (tu)
  • disertezi
(să)
  • disertezi
  • disertai
  • disertași
  • disertaseși
a III-a (el, ea)
  • disertea
(să)
  • diserteze
  • diserta
  • disertă
  • disertase
plural I (noi)
  • disertăm
(să)
  • disertăm
  • disertam
  • disertarăm
  • disertaserăm
  • disertasem
a II-a (voi)
  • disertați
(să)
  • disertați
  • disertați
  • disertarăți
  • disertaserăți
  • disertaseți
a III-a (ei, ele)
  • disertea
(să)
  • diserteze
  • disertau
  • diserta
  • disertaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dizerta
  • dizertare
  • dizertat
  • dizertatu‑
  • dizertând
  • dizertându‑
singular plural
  • dizertea
  • dizertați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dizertez
(să)
  • dizertez
  • dizertam
  • dizertai
  • dizertasem
a II-a (tu)
  • dizertezi
(să)
  • dizertezi
  • dizertai
  • dizertași
  • dizertaseși
a III-a (el, ea)
  • dizertea
(să)
  • dizerteze
  • dizerta
  • dizertă
  • dizertase
plural I (noi)
  • dizertăm
(să)
  • dizertăm
  • dizertam
  • dizertarăm
  • dizertaserăm
  • dizertasem
a II-a (voi)
  • dizertați
(să)
  • dizertați
  • dizertați
  • dizertarăți
  • dizertaserăți
  • dizertaseți
a III-a (ei, ele)
  • dizertea
(să)
  • dizerteze
  • dizertau
  • dizerta
  • dizertaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deșertare, deșertărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi deșerta DEX '98 DEX '09

diserta, disertezverb

  • 1. rar A ține o disertație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.