15 definiții pentru descăpățâna
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESCĂPĂȚÂNA, descăpățânez, vb. I. Tranz. (Înv.) A decapita. – Pref. des- + căpățână.
descăpățâna vt [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: ~ți~ / Pzi: ~nez / E: ns cf căpățână] (Îvr) A decapita pe cineva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCĂPĂȚÂNA, descăpățânez, vb. I. Tranz. (Înv.) A decapita. – Des1- + căpățână.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
descăpățânà v. a decapita: pe robii toți de-a rândul îi descăpățânau AL. [Dela căpățână (în sens de «cap»)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
descăpățina vt vz descăpățâna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
discăpățâna v vz descăpățâna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCĂPĂȚINA vb. I v. descăpățîna.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCĂPĂȚÎNA, descăpățînez, vb. I. Tranz. (Învechit și arhaizant) A tăia, a reteza capul (cuiva); a decapita. Încă să zicem că pe stăpînul meu îl descăpățînează; se cheamă că și-a luat de o grijă și atuncea într-adevăr că s-a tămăduit de toate. SADOVEANU, F. J. 297. – Variantă: descăpățina (SADOVEANU, Z. C. 174, ALECSANDRI, P. III 345) vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCĂPĂȚINA vb. I. v. descăpățîna.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
descăpățînéz v. tr. (d. căpățînă). Vechĭ. Rar azĭ. Taĭ capu, decapitez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
descăpățâna (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. descăpățânez, 3 descăpățânează; conj. prez. 1 sg. să descăpățânez, 3 să descăpățâneze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
descăpățâna (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 descăpățânează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
descăpățâna vb., ind. prez. 1 sg. descăpățânez, 3 sg. și pl. descăpățânează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DESCĂPĂȚÂNA vb. v. decapita.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
descăpățîna vb. v. DECAPITA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
descăpățâna, descăpățânezverb
- 1. Decapita. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: decapita
- Încă să zicem că pe stăpînul meu îl descăpățînează; se cheamă că și-a luat de o grijă și atuncea într-adevăr că s-a tămăduit de toate. SADOVEANU, F. J. 297. DLRLC
-
etimologie:
- Prefix des- + căpățână. DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.