2 intrări

10 definiții

discrimina vt [At: LM / Pzi: ~néz / E: fr discriminer, it discriminare, lat discriminare] (Rar) 1 A separa 2 A face distincție. 3 A duce o politică prin care o categorie de cetățeni ai unui stat sunt lipsiți de anumite drepturi pe baza unor considerente de natură rasială, etnică, sexuală etc.

DISCRIMINÁ, discriminez, vb. I. Tranz. A separa, a face deosebire, a face distincție, a distinge. – Din lat., it. discriminare, fr. discriminer.

DISCRIMINÁ, discriminez, vb. I. Tranz. (Rar) A separa, a face deosebire, a face distincție, a distinge. – Din lat., it. discriminare, fr. discriminer.

discriminá (a ~) vb., ind. prez. 3 discrimineáză

discriminá vb., ind. prez. 1 sg. discriminéz, 3 sg. și pl. discrimineáză

DISCRIMINÁ vb. v. deosebi.

DISCRIMINÁ vb. I. tr. A separa, a face deosebire, a distinge. [< lat. discriminare, cf. it. discriminare, fr. discriminer].

DISCRIMINÁ vb. tr. a face o discriminare. (< fr. discriminer, lat., it. discriminare)

A DISCRIMINÁ ~éz tranz. (persoane) A lipsi de egalitate în drepturi; a limita în drepturi (în comparație cu ceilalți cetățeni). /<lat., it. discrimare, fr. discriminer


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DISCRIMINA vb. a deosebi, a desluși, a diferenția, a discerne, a distinge, (înv. și pop.) a osebi, (Ban., Transilv. și Maram.) a deschilini, (fig.) a cerne. (Poate ~ cu ușurință nuanțele.)

Intrare: discriminat
discriminat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • discriminat
  • discriminatul
  • discriminatu‑
  • discrimina
  • discriminata
plural
  • discriminați
  • discriminații
  • discriminate
  • discriminatele
genitiv-dativ singular
  • discriminat
  • discriminatului
  • discriminate
  • discriminatei
plural
  • discriminați
  • discriminaților
  • discriminate
  • discriminatelor
vocativ singular
plural
Intrare: discrimina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • discrimina
  • discriminare
  • discriminat
  • discriminatu‑
  • discriminând
  • discriminându‑
singular plural
  • discriminea
  • discriminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • discriminez
(să)
  • discriminez
  • discriminam
  • discriminai
  • discriminasem
a II-a (tu)
  • discriminezi
(să)
  • discriminezi
  • discriminai
  • discriminași
  • discriminaseși
a III-a (el, ea)
  • discriminea
(să)
  • discrimineze
  • discrimina
  • discrimină
  • discriminase
plural I (noi)
  • discriminăm
(să)
  • discriminăm
  • discriminam
  • discriminarăm
  • discriminaserăm
  • discriminasem
a II-a (voi)
  • discriminați
(să)
  • discriminați
  • discriminați
  • discriminarăți
  • discriminaserăți
  • discriminaseți
a III-a (ei, ele)
  • discriminea
(să)
  • discrimineze
  • discriminau
  • discrimina
  • discriminaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)