2 intrări

10 definiții

discriminá vt [At: LM / Pzi: ~néz / E: fr discriminer, it discriminare, lat discriminare] (Rar) 1 A separa 2 A face distincție. 3 A duce o politică prin care o categorie de cetățeni ai unui stat sunt lipsiți de anumite drepturi pe baza unor considerente de natură rasială, etnică, sexuală etc.

DISCRIMINÁ, discriminez, vb. I. Tranz. A separa, a face deosebire, a face distincție, a distinge. – Din lat., it. discriminare, fr. discriminer.

DISCRIMINÁ, discriminez, vb. I. Tranz. (Rar) A separa, a face deosebire, a face distincție, a distinge. – Din lat., it. discriminare, fr. discriminer.

discriminá (a ~) vb., ind. prez. 3 discrimineáză

discriminá vb., ind. prez. 1 sg. discriminéz, 3 sg. și pl. discrimineáză

DISCRIMINÁ vb. v. deosebi.

DISCRIMINÁ vb. I. tr. A separa, a face deosebire, a distinge. [< lat. discriminare, cf. it. discriminare, fr. discriminer].

DISCRIMINÁ vb. tr. a face o discriminare. (< fr. discriminer, lat., it. discriminare)

A DISCRIMINÁ ~éz tranz. (persoane) A lipsi de egalitate în drepturi; a limita în drepturi (în comparație cu ceilalți cetățeni). /<lat., it. discrimare, fr. discriminer


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DISCRIMINÁ vb. a deosebi, a desluși, a diferenția, a discerne, a distinge, (înv. și pop.) a osebi, (Ban., Transilv. și Maram.) a deschilini, (fig.) a cérne. (Poate ~ cu ușurință nuanțele.)

Intrare: discriminat
discriminat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular discriminat discriminatul discrimina discriminata
plural discriminați discriminații discriminate discriminatele
genitiv-dativ singular discriminat discriminatului discriminate discriminatei
plural discriminați discriminaților discriminate discriminatelor
vocativ singular
plural
Intrare: discrimina
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) discrimina discriminare discriminat discriminând singular plural
discriminea discriminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) discriminez (să) discriminez discriminam discriminai discriminasem
a II-a (tu) discriminezi (să) discriminezi discriminai discriminași discriminaseși
a III-a (el, ea) discriminea (să) discrimineze discrimina discrimină discriminase
plural I (noi) discriminăm (să) discriminăm discriminam discriminarăm discriminaserăm, discriminasem*
a II-a (voi) discriminați (să) discriminați discriminați discriminarăți discriminaserăți, discriminaseți*
a III-a (ei, ele) discriminea (să) discrimineze discriminau discrimina discriminaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)