opțiuni
  • info

2 intrări

2 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISCONTA vb. tr. a determina valoarea prezentă a unui venit viitor, având în vedere conjunctura pieței, evoluția costurilor etc. ♦ a ~ o poliță = a cumpăra o poliță înainte de scadență. (< germ. diskontieren)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

disconta vb., ind. prez. 3 sg. discontează

Intrare: discontat
discontat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • discontat
  • discontatul
  • discontatu‑
  • discontată
  • discontata
plural
  • discontați
  • discontații
  • discontate
  • discontatele
genitiv-dativ singular
  • discontat
  • discontatului
  • discontate
  • discontatei
plural
  • discontați
  • discontaților
  • discontate
  • discontatelor
vocativ singular — —
plural — —
discontare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • discontare
  • discontarea
plural
  • discontări
  • discontările
genitiv-dativ singular
  • discontări
  • discontării
plural
  • discontări
  • discontărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: disconta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • disconta
  • discontare
  • discontat
  • discontatu‑
  • discontând
  • discontându‑
 singular plural
  • discontează
  • discontați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • discontez
 (să)
  • discontez
  • discontam
  • discontai
  • discontasem
a II-a (tu)
  • discontezi
 (să)
  • discontezi
  • discontai
  • discontași
  • discontaseși
a III-a (el, ea)
  • discontează
 (să)
  • disconteze
  • disconta
  • discontă
  • discontase
plural I (noi)
  • discontăm
 (să)
  • discontăm
  • discontam
  • discontarăm
  • discontaserăm
  • discontasem
a II-a (voi)
  • discontați
 (să)
  • discontați
  • discontați
  • discontarăți
  • discontaserăți
  • discontaseți
a III-a (ei, ele)
  • discontează
 (să)
  • disconteze
  • discontau
  • discontară
  • discontaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

disconta, discontezverb

  • 1. A determina valoarea prezentă a unui venit viitor, având în vedere conjunctura pieței, evoluția costurilor etc. MDN '00
    • 1.1. A disconta o poliță = a cumpăra o poliță înainte de scadență. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.